scutar² sm [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 87 / V: ~iu / Pl: ~i / E: lat scutarius] 1-8 (Înv) Scutier (1-8). 9 (Rar) Slujitor bisericesc care poartă prapurii.

scutar¹ sm [At: CIHAC, II, 335 / V: (îvr) ~tieriu / Pl: ~i / E: slv скооутарь] 1 Cioban care îndeplinește diverse sarcini în administrarea, conducerea etc. unei stâni Si: (înv) scutaș. 2 (Îrg) Stăpân (1). 3 (Reg) Cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4 (Reg) Persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.

scutariu sm vz scutar²

scutieriu sm vz scutar¹

SCUTAR,², scutari, s. m. (Rar) Scutier. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele. M. I. CARAGIALE, C. 156.

SCUTAR¹, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrația stînei; căpetenie sau vătaf peste ciobani. Iovan Sîrbul e scutarul de toamnă: el ține răbușul. SADOVEANU, O. L. 160. La moșie că-l punea Și scutar că și-l făcea. TEODORESCU, P. P. 692. Cîrligu-i de scutar Nu-i de alun nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat. ALECSANDRI, P. P. 202.

SCUTAR¹, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrarea stînei; căpetenia ciobanilor. – Slav (v. sl. skotarĩ).

SCUTAR², scutari, s. m. (Rar) Scutier. – Lat. lit. scutarus.

scutar m. ciobanul care conduce stâna: cârligu-i de scutar POP. [Slav. SKOTARĬ, cioban (din SKOTŬ, vită)].

scutár m. (vsl. skotarĭ, proprietar de turmă, d. skotŭ, vită, care vine d. got. skatis, vită, avere, banĭ, germ. schatz, comoară. D. rom. vine mgr. skutários, ngr. skutéris, alb. skotér. Cu lat scutarius, scutier, n’are legătură). Vechil (intendent) saŭ șef de tîrle care îngrijește de hrana și îmbrăcămintea cĭobanilor și ține socotelile și dă samă stăpînuluĭ luĭ. V. strungar 1 și bacĭ.

scutar s. m., pl. scutari

SCUTAR s. v. baci, scutier.

scutar s. v. BACI. SCUTIER.

scutar (-ri), s. m. – Baci, sameș. Sl. skotarĭ (Cihac, II, 335; Conev 60), cf. pol. skotarz, rus. skotar, alb. skuter, ngr. σϰουτάρι.

scutar², scutari, s.m. 1. (înv.) scutier. 2. (reg.) slujitor bisericesc care poartă prapurii.

scutar¹, scutari, s.m. 1. (înv. și reg.) cioban care îndeplinea diverse sarcini în administrarea, conducerea unei stâne; baci, scutaș. 2. (înv. și reg.) stăpân. 3. (reg.) cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4. (reg.) persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.

SCUTARI v. Shkodër.

SCUTARU-UNGUREANU, Horia (n. 1943, Roman), fizician român. Acad. (1995). Contribuții în fizica teoretică, mecanica cuantică („Simetria și stabilitatea sistemelor cuantice deschise”), în teoria sistemelor cu simetrii dinamice și a particulelor elementare (descrierea ciocnirilor hadron-hadron cu ajutorul nucleelor reproducătoare și a structurilor nucleelor ușoare).