2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUTÁR,2, scutari, s. m. (Rar) Scutier. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele. M. I. CARAGIALE, C. 156.

SCUTÁR1, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrația stînei; căpetenie sau vătaf peste ciobani. Iovan Sîrbul e scutarul de toamnă: el ține răbușul. SADOVEANU, O. L. 160. La moșie că-l punea Și scutar că și-l făcea. TEODORESCU, P. P. 692. Cîrligu-i de scutar Nu-i de alun nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat. ALECSANDRI, P. P. 202.

SCUTÁR1, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrarea stânei; căpetenia ciobanilor. – Slav (v. sl. skotarĩ).

SCUTÁR2, scutari, s. m. (Rar) Scutier. – Lat. lit. scutarus.

scutar m. ciobanul care conduce stâna: cârligu-i de scutar POP. [Slav. SKOTARĬ, cioban (din SKOTŬ, vită)].

scutár m. (vsl. skotarĭ, proprietar de turmă, d. skotŭ, vită, care vine d. got. skatis, vită, avere, banĭ, germ. schatz, comoară. D. rom. vine mgr. skutários, ngr. skutéris, alb. skotér. Cu lat scutarius, scutier, n’are legătură). Vechil (intendent) saŭ șef de tîrle care îngrijește de hrana și îmbrăcămintea cĭobanilor și ține socotelile și dă samă stăpînuluĭ luĭ. V. strungar 1 și bacĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scutár s. m., pl. scutári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUTÁR s. v. baci, scutier.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scutár (-ri), s. m. – Baci, sameș. Sl. skotarĭ (Cihac, II, 335; Conev 60), cf. pol. skotarz, rus. skotar, alb. skuter, ngr. σϰουτάρι.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scutár2, scutári, s.m. 1. (înv.) scutier. 2. (reg.) slujitor bisericesc care poartă prapurii.

scutár1, scutári, s.m. 1. (înv. și reg.) cioban care îndeplinea diverse sarcini în administrarea, conducerea unei stâne; baci, scutaș. 2. (înv. și reg.) stăpân. 3. (reg.) cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4. (reg.) persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCUTARU-UNGUREANU, Horia (n. 1943, Roman), fizician român. Acad. (1995). Contribuții în fizica teoretică, mecanica cuantică („Simetria și stabilitatea sistemelor cuantice deschise”), în teoria sistemelor cu simetrii dinamice și a particulelor elementare (descrierea ciocnirilor hadron-hadron cu ajutorul nucleelor reproducătoare și a structurilor nucleelor ușoare).

Intrare: Scutaru
Scutaru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scutar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutar
  • scutarul
  • scutaru‑
plural
  • scutari
  • scutarii
genitiv-dativ singular
  • scutar
  • scutarului
plural
  • scutari
  • scutarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)