2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARCÁSM, (2) sarcasme, s. n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus.

SARCÁSM, sarcasme, s. n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus.

SARCÁSM, (2) sarcasme, s. n. 1. Ironie mușcătoare, batjocură necruțătoare, atitudine sarcastică. Scrisul lui Hașdeu a degajat în epoca sa o largă undă de sarcasm. VIANU, A. P. 142. Sarcasmul lui a tulburat multe priviri și a stîrnit multe dușmănii. SADOVEANU, E. 173. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică, incisivă. În scrisorile sale nu mai isprăvește cu sarcasmele la adresa politicii din Muntenia. IBRĂILEANU, SP. CR. 141. De la situațiunea cea mai sublimă... ești azvîrlit fără nici o tranzițiune, printr-un sarcasm... față în față cu realitatea cea mai plină de goliciune. MACEDONSKI, O. IV 93.

SARCÁSM s.n. Ironie aspră, mușcătoare; batjocură. ♦ Vorbă, expresie sarcastică, usturătoare. [Pl. -me, -muri. / < fr. sarcasme, cf. lat. sarcasmus, gr. sarkasmos].

SARCÁSM s. n. 1. ironie aspră, mușcătoare; batjocură usturătoare. 2. exprimare, enunț care denotă sarcasm (1). (< fr. sarcasme, lat. sarcasmus)

SARCÁSM ~e n. Vorbă sau expresie insultătoare; batjocură usturătoare. /<lat. sarcasmus, ngr. sarkasmós, fr. sarcasme

sarcasm n. batjocură amară și insultătoare: un poet de frunte cu turbă și sarcasm AL.

* sarcázm n., pl. e (vgr. sarkasmós, d. sarkázo, rînjesc, care vine d. sarx, sarkós, carne, pin aluz. la cîne cînd roade un os cu carne, și deci rînjește). Ironie mușcătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sarcásm s. n., (vorbe) pl. sarcásme

sarcásm s. n., (vorbe) pl. sarcásme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SARCÁSM s. (livr.) acrimonie, (fig.) causticitate, incisivitate. (Un pamflet plin de sarcasm.)

SARCASM s. (fig.) causticitate. (Un pamflet plin de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sarcasm (lat. sarcasmus; gr. sarkasmos „râs amar”), gen de ironie necruțătoare, cu atât mai crudă, cu cât ea cade asupra unei persoane (ființe) care nu se poate nici apăra, nici răzbuna (definită lapidar: „ironie amară și insultătoare”). Când este autoironie, vizează și o stare tristă ori chiar fatal nefericită, pe care vorbitorul ține să și-o persifleze fără milă (A): „Ce vrei, Murgule, așa e progresul. Tragi de câteva mii de ani căruța, pe secetă și ploaie, și te-ai poticnit abia acum. Ți-a luat-o înainte mașina: uite cum suie de repede dealul, pe care târâș-grăpiș gâfâim amândoi: tu cu oiștea, eu cu biciul.” (T. Arghezi) „,Trei ceasuri și jumătate în Pașcani – cam prea mult!... Dar ce pitoresc! Ce glodăraie și colbăraie!... Ce abdomene de copii malarici! și se joacă și râd – cam trist, dar tot râd!... Ce grav municipalul care ține ordinea la fântâna din piața gării, unde se-mbulzesc multe vite însetate!... Ce jigăraie de câini costelivi cu ochii rătăciți și coada-ncârligată înspre pântece, furnizori ai amicului meu doctorul Lebel!... Și, cu tot regimul nostru protecționist, nici o fabrică de mănuși în tot ținutul!... Ai de ce să ți se rupă inima – de mila oamenilor, firește, după a vitelor și a câinilor. Bine că avem o S.P.A. (Societate de protecția animalelor); să sperăm că încet-încet, cu vremea, vom ajunge s-avem și o S.P.O. (Societate pentru protecția omului).” (I. L. Caragiale)

Intrare: sarcasm (pl. -e)
sarcasm (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarcasm
  • sarcasmul
  • sarcasmu‑
plural
  • sarcasme
  • sarcasmele
genitiv-dativ singular
  • sarcasm
  • sarcasmului
plural
  • sarcasme
  • sarcasmelor
vocativ singular
plural
Intrare: sarcasm (pl. -uri)
sarcasm (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarcasm
  • sarcasmul
  • sarcasmu‑
plural
  • sarcasmuri
  • sarcasmurile
genitiv-dativ singular
  • sarcasm
  • sarcasmului
plural
  • sarcasmuri
  • sarcasmurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)