SAINTPAULIA (fr.; {s} n. pr. baronului german W. von Saint Paul, fost guvernator al unei provincii din Africa) s. f. (BOT.) Plantă decorativă de ghiveci, rezistentă la umbrire, din fam. gesneriacee (Saintpaulia ionantha), scundă, cu o rozetă bogată de frunze bazale adesea cu o nuanță purpurie pe partea inferioară. Flori numeroase, la majoritatea soiurilor de culoare albastru închis până la violet, mai rar roz, albe sau roșii. Provine din Africa de E, unde crește în parterul pădurilor de munte. Sin. violetă africană; impropriu, prin confuzia, violetă de Parma.

SAINTPAULIA H. Wendl., VIOLETE DE AFRICA, VIOLETE DE USAMBARA, fam. Gesneriaceae. Gen originar din estul Africii, cca 10 specii și cca 800 soiuri care se diferențiază prin forma frunzelor, a florilor și prin culoarea lor. Cuprinde plante erbacee, aproape fără tulpini sau cu tulpini foarte scurte, cărnoase, pubescente, vivace. Frunze lung-pețiolate, des-cărnoase, deseori formînd o rozetă. Flori albastre-violete (pe tip 5 cu crestături, tub floral foarte scurt, margine cu 2 buze întinse, 2 stamine fertile cu antere mari, galbene, rotunde și stamine sterile mici, disc inelat, ovat-pubescent) dispuse în cime laxe, lung-pedunculate. Fruct, capsulă, de obicei alungită, cu 2 loji slab conturate, semințe foarte mici.

Saintpaulia ionantha H. Wendl. Specie care înflorește tot anul. Flori violete, albe sau roz, mici, simple sau învoalte, cu ochi galben în centru, așezate în cime laxe. Frunze orbiculare spre ovate, așezate în mai multe rozete bazale scurt-pețiolate, cărnoase, acoperite cu peri scurți și moi, dentate, verzi, pe: dos purpurii. Plantă pînă la 15 cm înălțime (Pl. 65, fig. 367).