3 intrări
27 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (9)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBLIMA, sublimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 2. Refl., tranz. și intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. ♦ Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din fr. sublimer.
SUBLIMA, sublimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 2. Refl., tranz. și intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. ♦ Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din fr. sublimer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sublima vir [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~mez / E: fr sublimer] 1-2 (D. substanțe) A se transforma (prin încălzire) direct din stare solidă în stare de vapori, fără a mai trece prin faza lichidă. 3-4 A trece dintr-o stare cristalină într-o stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 5-6 (Fig) A se transforma în ceva superior. 7-8 (Rar; pex) A se înnobila. 9-10 (Pex) A se purifica. 11-12 A se rafina.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLIMA, sublimez, vb. I. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece din stare solidă de-a dreptul în stare gazoasă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale prin condensarea vaporilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLIMA vb. I. intr. 1. (Despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă. 2. A curăța de orice amestec impur sau străin. 3. (Despre instincte, pasiuni) A transforma într-un sentiment superior; a ridica pînă la sublim. [< fr. sublimer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLIMA vb. I. intr. 1. (despre substanțe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori. 2. a curăța de orice amestec impur sau străin. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, în sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SUBLIMA ~ez 1. intranz. (despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă (evitând starea lichidă). 2. tranz. fig. sentimente, pasiuni) A ridica până la sublim. [Sil. su-bli-] /<fr. sublimer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBLIM, -Ă, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat. ◊ Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. S. n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire. – Din fr. sublime.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBLIM, -Ă, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat. ◊ Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. S. n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire. – Din fr. sublime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sublim, ~ă [At: HELIADE, O. II, 140 / Pl: ~i, ~e / E: fr sublime] 1 a Care se ridică sau se află la cel mai înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire (morală, intelectuală, estetică etc.). 2 a Care impresionează sau care se impune prin calități deosebite Si: desăvârșit (4), extraordinar (5), formidabil, ideal, înălțător, magistral, magnific, măreț, perfect2, splendid, superb, (înv) săvârșit2. 3 sn Categorie estetică care exprimă însușirea unor obiecte și a unor procese de o amploare neobișnuită, a unor acte umane de o excepțională noblețe morală, de a provoca un sentiment de admirație, unit cu respectul în fața măreției lor. 4 sn (Pex) Forma cea mai înaltă a perfecțiunii Si: desăvârșire (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLIM2, -Ă, sublimi, -e, adj. (Despre valori morale și intelectuale; p. ext. despre ființe, lucruri, creații ale omului) Care se ridică sau se află la o înălțime morală sau intelectuală, la un grad deosebit de frumusețe sau de desăvîrșire; superb, măreț, minunat. Aceste cuvinte aveau... sublimul lor înțeles numai pentru mine. GALACTION, O. I 247. Critica dădea sentințe, împărțea titluri: cutare operă e bună, cutare magistrală, sublimă, genială; cutare stupidă etc. GHEREA, ST. CR. I 26. Nu putură a nu recunoaște propria lor nulitate în alăturare cu sublimul eroism al mortului. HASDEU, I. V. 166. ◊ Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul imperiu otoman.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLIM, -Ă adj. Aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvîrșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ♦ De o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. // s.n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii. [Cf. fr., it. sublime, lat. sublimis – ridicat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLIM, -Ă I. adj. aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ◊ de o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. II. s. n. categorie a esteticii, care exprimă însușirea unor obiecte sau procese de o amploare neobișnuită, a unor acte umane de excepțională noblețe morală, capabile să provoace un sentiment de elevație, uimire și admirație; forma cea mai înaltă a perfecțiunii. (< fr. sublime, lat. sublimis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBLIM2 ~ă (~i, ~e) Care se caracterizează prin cel mai înalt grad de desăvârșire într-o ierarhie de valori; divin; înălțător. Muzică ~ă. /<fr. sublime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sublim a. 1. foarte înalt, vorbind de lucruri morale sau intelectuale: spirit, devotament sublim; 2. vorbind de lucruri: spectacol sublim. ║ n. ceea ce e mare și nobil în sentimente, în fapte virtuoase, în stil.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*sublím, -ă adj. (lat. sublimis). Foarte înalt, foarte mare sufletește: abnegațiune sublimă. Foarte frumos, foarte nobil, foarte înalt pin fapte, vorbe saŭ scrierĭ: scriitor sublim. Uimitor pin măiestate: spectacul sublim. S. n., pl. urĭ. Sublimitate: sublimu e una din cele treĭ calitățĭ ale stiluluĭ. Adv. În mod sublim.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
subliméz v. tr. (lat. sublimare, a înălța, d. sublimis, înalt, sublim). Fil. înalt, înobilez: a sublima sufletu. Chim. Prefac un corp solid direct în gaz și apoi îl condensez pin răcire, așa în cît se liberează de orĭ-ce substanță străină (Așa se obține floarea de pucĭoasă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sublima (a ~) (desp. su-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. sublimez, 3 sublimează; conj. prez. 1 sg. să sublimez, 3 să sublimeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sublima (a ~) (su-bli-) vb., ind. prez. 3 sublimează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sublima vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. sublimez, 3 sg. și pl. sublimează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sublim1 (desp. su-blim) adj. m., pl. sublimi; f. sublimă, pl. sublime
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!Sublima Poartă (desp. Su-bli-) s. propriu f. art., g.-d. art. Sublimei Porți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sublim1 (su-blim) adj. m., pl. sublimi; f. sublimă, pl. sublime
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sublima Poartă (Su-bli-) s. propriu f., g.-d. Sublimei Porți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sublim adj. m. (sil. -blim), pl. sublimi; f. sg. sublimă, pl. sublime
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sublima Poartă s. pr. f. (sil. -bli-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUBLIM adj., s. 1. adj. desăvârșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, superb, (înv.) săvârșit. (O interpretare ~.) 2. s. desăvârșire, perfecțiune. (~ul este o categorie estetică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBLIM adj., s. 1. adj. desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, superb, (înv.) săvîrșit. (O interpretare ~.) 2. s. desăvîrșire, perfecțiune. (~ este o categorie estetică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sublim ≠ banal, grotesc, infam
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: su-bli-ma
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: su-blim
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: Su-bli-
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sublima, sublimezverb
- 1. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. A curăța de orice amestec impur sau străin. DN
- 3. A deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. MDN '00
- 4. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- sublimer DEX '09 DEX '98 DN
sublim, sublimăadjectiv
- 1. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Aceste cuvinte aveau... sublimul lor înțeles numai pentru mine. GALACTION, O. I 247. DLRLC
- Critica dădea sentințe, împărțea titluri: cutare operă e bună, cutare magistrală, sublimă, genială; cutare stupidă etc. GHEREA, ST. CR. I 26. DLRLC
- Nu putură a nu recunoaște propria lor nulitate în alăturare cu sublimul eroism al mortului. HASDEU, I. V. 166. DLRLC
-
etimologie:
- sublime DEX '09 DEX '98 DN
Sublima Poartăsubstantiv propriu feminin articulat, substantiv feminin
- 1. Guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. DEX '09 DLRLC