2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șu2 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: rs шу] Termen chinezesc pentru a denumi pictura verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa.

șu1 [At: RESMERIȚĂ, D. 812 / E: fo] 1 i (Pop; de obicei rep) Cuvânt care imită foșnetul frunzelor, curgerea apei etc. 2 i (Pop; de obicei rep) Cuvânt care imită murmurul vorbelor șoptite (1). 3 i (Îvr; de obicei rep) Cuvânt care imită strigătul bufnițelor. 4 i (Pop; de obicei rep) Cuvânt cu care se adoarme sau se liniștește un copil mic. 5 i (Reg; pronunțat adesea cu „u” prelungit) Strigăt cu care se alungă rațele sau găinile. 6 s (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 s (Reg) Melodie după care se execută dansul șu1 (6).

ȘU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor. – Onomatopee.

ȘU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor. – Onomatopee.

ȘU interj. (Adesea repetat) Onomatopee care redă murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor. Șu-șu-șu, șu-șu-șu, am început a spune la năzbîtii, ca băieții. SADOVEANU, la TDRG.

ȘU s.n. Termen chinezesc pentru a denumi pictura verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa. V. kakemono. [< chin., rus. șu].

ȘU s. n. pictură chinezească verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa. (< chin. șu)

ȘU interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda murmurul vorbirii în șoaptă sau zgomotul produs de frunzele care foșnesc). /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: șu (interj.)
șu1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șu
șu-șu-șu interjecție
interjecție (I10)
  • șu-șu-șu
Intrare: șu (subst.)
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șuul
  • șuu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șu
  • șuului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șu (interj.) șu-șu-șu

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Șu-șu-șu, șu-șu-șu, am început a spune la năzbîtii, ca băieții. SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

șu (subst.)

  • 1. Termen chinezesc pentru a denumi pictura verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa.
    surse: DN

etimologie: