3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antimóniu sms [At: PONI, CH. 30/10 / V: -ie / E: fr antimoine, lat antimonium] Metaloid de culoare albă-cenușie folosit în industrie Si: stibiu.

ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie folosit în industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium.

STÍBIU s. n. (Chim.) Antimoniu. – Din lat. stibium.

STÍBIU s. n. (Chim.) Antimoniu. – Din lat. stibium.

ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium.

ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-argintie, cu aspect metalic, care intră în componența a diverse aliaje; se folosește în stare liberă și în combinații, în industria metalurgică, chimică și farmaceutică; stibiu.

ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie. – Fr. antimoine (lat. lit. antimonium).

ANTIMÓNIU s.n. Metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic folosit la diferite aliaje; stibiu. [Pron. -niu. / < it. antimoniu, cf. fr. antimoine, germ. Antimon < ar. ithmid].

STÍBIU s.n. Antimoniu. [Pron. -biu. / < lat. stibium].

ANTIMÓNIU s. n. metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic, folosit în aliaje; stibiu. (< germ. Antimon, lat. antimonium)

STÍBIU s. n. antimoniu. (< lat. stibium)

ANTIMÓNIU n. Metaloid alb-cenușiu, casant, folosit în industrie, în componența unor aliaje, în poligrafie, în industria cauciucului; stibiu. [Sil. -niu] /<lat. antimonium

STÍBIU n. Metaloid alb-argintiu, întrebuințat pentru realizarea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică; antimoniu. /<lat. stibium

antimoniu n. metal alb lucitor, asemenea arsenicului, numit și sarea pisicei; formează împreună cu plumbul compozițiunea literelor de tipar.

stibiu n alt nume dat antimoniului.

*antimóniŭ n. (mlat. antimonium, care se află la Constantin Africanu, d. vgr. anti, contra, și fr. moine, monah, călugăr, fiind-că alchimistu Vasile Valentin, stareț de mînăstire în sec. 15, văzînd că porciĭ se îngrașă cu niște aliaj de antimoniŭ și arsenic, a dat acest aliaj și celor-lalțĭ călugărĭ, care slăbiră orĭ muriră. Deci acest metal e „contra călugărilor”). Chim. Stibiŭ.

*stíbiŭ n. (lat. stibium, vgr. stibi, oxid negru de stibiŭ, cu care se înegreaŭ sprincenele). Chim. Un metal trivalent solid lucitor albăstruĭ care se găsește în natură supt formă de stibină, iar în Algeria ca oxid cristalizat. Se sparge ușor și se pulverizează. Are o densitate de 6,715, o greutate atomică de 119,6, se topește la 450 de grade și se volatilizează la roș viŭ. Literele de tipar aŭ 80 % plumb și 20 % stibiu. Pliniŭ vorbește de el; călugăru Valentin, la sfîrșitu sec. 16, l-a izolat. Se numește și antimoniŭ și sarea pisiciĭ. V. antimoniŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antimóniu [niu pron. nĭu] s. n., art. antimóniul; simb. Sb

stíbiu [biu pron. biu] s. n., art. stíbiul; simb. Sb

antimóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. antimóniul; simb. Sb

arată toate definițiile

Intrare: Sb
Sb simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sb
Intrare: antimoniu
  • pronunție: antimonĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antimoniu
  • antimoniul
  • antimoniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • antimoniu
  • antimoniului
plural
vocativ singular
plural
Sb simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sb
Intrare: stibiu
  • pronunție: -bĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stibiu
  • stibiul
  • stibiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • stibiu
  • stibiului
plural
vocativ singular
plural
Sb simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sb
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antimoniu Sb

  • 1. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu aspect metalic, casant, care intră în componența a diverse aliaje; se folosește în stare liberă și în combinații, în industria metalurgică, chimică și farmaceutică.
    surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DN sinonime: stibiu surmă sârmea
  • comentariu simbol Sb
    surse: DOOM 2

etimologie:

Sb

  • 1. Simbol chimic pentru antimoniu (stibiu).
    surse: DE

etimologie:

stibiu Sb

  • 1. chimie Metaloid alb-argintiu, întrebuințat pentru realizarea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: antimoniu surmă sârmea
  • comentariu simbol Sb
    surse: DOOM 2

etimologie: