2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săcărea sf vz secărea

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

săcări[1] sf vz secărea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

secărea sf [At: CIHAC, I. 252 / V: (reg) săc~ / Pl: ~ele / E: secară + -ea] (Bot) 1 (Pop) Chimen (Carum carvi). 2 (Pop; șîs ~ de grădină) Molură (Foeniculum vulgare). 3 (Înv; șîs ~ de grădină) Anason (Pimpinella anisum). 4 Plantă din familia gramineelor, înaltă până la 90 cm, cu frunze înguste, lineare, aspre la pipăit și cu spiculețe uniflore Si: (reg) gnopă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, obsigă, odaie2, secărică (4) (Bromus samosus). 5 Plantă din familia gramineelor, cu frunze lineare sau linear-lanceolate, cu florile așezate în spiculețe, golașe sau păroase, care crește prin semănături Si: obsigă, (reg) secară-sălbatică, crapă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, negară, odaie2, secărică (5), tolbă, zizanie (Bromus secalinus). 6 (Reg) Secară (1) (Secale cereale). 7 (Înv; lpl; îf săcărele) Săbiuță (3) (Gladiolus imbricatus). 8 (Îf secărică) Băutură alcoolică preparată, de obicei, din secară (aromată cu secărea) Si: secărică (8).

SECĂREÁ s. f. (Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.

secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!secăreá (plantă) s. f., g.-d. art. secărélei; pl. secăréle, art. secărélele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.

SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.

SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vîntului.

secărea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. OBSIGĂ. SECARĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săcăréa, (secarea), s.f. – (reg.) Băutură preparată din secară; secărică: „Horincuță, săcăré, / Zâs-am, zău, că nu te-oi be” (Bilțiu, 2006: 99). – Din secară (< lat. secale) + suf. -ea (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Săcăr/ea, -ici, -oiul v. Secară 3.

Intrare: Săcărea
Săcărea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Săcărea
Intrare: secărea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secărea
  • secăreaua
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
secărică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
săcărea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

secărea Bromus ramosus secărică săcărea săcărică

etimologie:

  • Secară + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09