2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Sârbia f. provincie la apusul Bulgariei și României, desfăcută de Turcia în 1878, fu constituită într’un regat independent în 1882 cu cap. Belgrad. Prin ultimul războiu balcanic din 1912, Sârbia câștigă un teritoriu de 40.000 km. p., așa că populația-i crescu mult. Azi, sporită cu foste provincii austro-ungare, constitue, împreună cu Croația regatul Iugo-Slaviei, cu 13 mil. loc. V. Iugo-Slavia.

sârbie sf [At: (a. 1675) GCR I, 220/25 / Pl: ~ii / E: sârb + -ie] 1 (Înv) Limba slavonă. 2 (Pex) Text scris în limba slavonă. 3 (Reg) Grădină de legume (cultivată de sârbi (1-2)) Si: (reg) sârbărie. 4 Loc în care trăiesc sârbi (1-2).

SÎRBÍE s. f. (Rar) Mahala în care locuiesc sîrbi. Oamenii din sîrbie o ajutaseră să-și îngroape bărbatul. STANCU, D. 6.

SÂRBÍE s. f. (Rar) Mahala în care locuiesc sârbi. Oamenii din sârbie o ajutaseră (STANCU). – Din sârb + suf. -ie.

sîrbăríe (sud) și sîrbíe (est) f. (d. Sîrbĭ = Bulgarĭ, care-s cultivatorĭ de legume). Bulgărie, grădinărie. – Mold. Pop. sîrghie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sârbíe, sârbíi, 1. (înv.) limba slavonă; text scris în limba slavonă. 2. (reg.) grădină de legume cultivată de sârbi; sârbărie.

Intrare: Sârbia
Sârbia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sârbie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârbie
  • sârbia
plural
  • sârbii
  • sârbiile
genitiv-dativ singular
  • sârbii
  • sârbiei
plural
  • sârbii
  • sârbiilor
vocativ singular
plural

sârbie

  • 1. rar Mahala în care locuiesc sârbi.
    exemple
    • Oamenii din sîrbie o ajutaseră să-și îngroape bărbatul. STANCU, D. 6.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • sârb + sufix -ie.
    surse: DLRM