2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăníță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.

ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăníță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.

ROMĂNÍȚĂ s. f. v. romaniță.

romaniță sf [At: GRECESCU, FL. 315 / V: (reg) rămân~, ~măn~ (A și: romăn~), ~men~, ~mn~, romonit, romon~ (A și: romon~), ~mun~, rum~, rumăn~, rumân~ / E: roman2 + -iță cf ucr романець] 1 (Bot; șîc ~ bună, ~ mică) Mușețel (Matricaria chamomilla). 2 (Șîc ~ nemirositoare, ~ neadevărată, reg, ~ puturoasă) Plantă asemănătoare cu mușețelul, dar neparfumată Si: (reg) chioara-găinii, mărăriță, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romon (2)-bolund, tătăiși (Matricaria inodora). 3 (Șîc ~ de munte) Planta Achillea schurii. 4 (Reg; îc) ~ de-câmp, ~ proastă Plantă erbacee cu flori ca ale mușețelului Si: (reg) mărucă, mărună, măruncă, mușețel-prost, roman2 (7) (Anthemis arvensis). 5 (Bot; reg; îc) ~-mare Aurată2 (2) (Anthemis nobilis). 6 (Bot; șîc ~- galbenă, romăniță mare galbenă) Floare (33)-de-perină (Anthemis tinctoria). 7-9 (Bot; șîc ~ mare) Margaretă (Chrysanthemum carinatum, leucanthem și rotundifolium). 10 (Îc) ~-puturoasă, ~-proastă, ~ța-câinelui Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori ca ale mușețelului Si: (reg) fulică, fulin, mărarul-câinelui, mărună, măruncă, momoriță, mușețel-prost, ochiul-boului, roman2 (7)-puturos, romanoi (Anthemis cotula). 11 (Bot; îc) ~-de-grădină Granat2 (Chrysantheum parthenium). 12 (Bot; îc) Romoniță-turcească Floarea (78)-raiului (Chiysantheum cinerariae folium). 13 (Bot; îc) Rumăniță-mare Floarea (27)-soarelui (Helianthus annuus). 14 (Îc) -rea Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 (Îc) ~ța-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 16 (Art.; șîf romonița) Horă urmată de sârbă. 17 Melodie după care se execută romanița (16)

ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. Plantă asemănătoare cu mușețelul, dar mai mare decît acesta (Anthemis). Fetele strîng soponele, romaniță, măzăriche. SADOVEANU, O. II 189. Cu o măiastră ușurință, rupse un mare și frumos fir de romaniță albă. HOGAȘ, M. N. 102. – Accentuat și: (Mold.) rómaniță. – Variante: romăníță (ALECSANDRI, P. III 55), romîníță (GALACTION, O. I 344) s. f.

ROMANÍȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee anuală, cu frunze alterne divizate și cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în medicină; mușețel. 2) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mari, plăcut mirositoare. [G.-D. romaniței] /roman + suf. ~iță

mușățél m., pl. (d. mrom. mușat, din frumușat, frumos). Vest. O plantă medicinală din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face un ceaĭ contra tusiĭ și a durerilor de stomah (motricaria chamomilla). – Greșit scris mușețel. În est romăniță.

rómăniță (Mold. sud) și -íță (nord) f., pl. e (rut. rumánecĭ și rumĕánok, rus. romén, romáška, pol. rumaniec, rumian, d. germ. römische kamille, id. V. róman). Mușățel. – În Trans. Olt. romoniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

romaníță s. f., g.-d. art. romaníței; pl. romaníțe

romaníță s. f., g.-d. art. romaníței; pl. romaníțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROMANÍȚĂ s. v. granat, mușețel, spilcuță.

ROMANÍȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată v. romaniță nemirositoare; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund.

ROMANIȚĂ PROÁSTĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ PUTUROÁSĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ-MÁRE s. v. crizantemă, dumitriță, margaretă, tufănică.

ROMANIȚĂ-PUTUROÁSĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

ROMANIȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată (Matricaria inodora) = romaniță nemirositoare, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărărită, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund.

romaniță s. v. GRANAT. MUȘEȚEL. SPILCUȚĂ.

romaniță proastă s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

romaniță puturoa s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

romaníță (romaníțe), s. f.1. Mușețel (Matricaria chamomilla). – 2. Crizantemă de cîmp (Anthemis arvensis). – 3. Mușețel-prost (Anthemis cotula). – Var. romăniță, romoniță. De la roman „romaniță puturoasă, crizantemă” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318), cf. sb. ramenka „mușețel”, sb. ramenek, rut. romanecĭ „crizantemă”, rus. romannik „vetrice”.

arată toate definițiile

Intrare: Romănița
Romănița nume propriu
nume propriu (I3)
  • Romănița
Intrare: romaniță
romaniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romaniță
  • romanița
plural
  • romanițe
  • romanițele
genitiv-dativ singular
  • romanițe
  • romaniței
plural
  • romanițe
  • romanițelor
vocativ singular
plural
romăniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romăniță
  • romănița
plural
  • romănițe
  • romănițele
genitiv-dativ singular
  • romănițe
  • romăniței
plural
  • romănițe
  • romănițelor
vocativ singular
plural