4 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROÍT s. n. Roire. – V. roi2.

roit2 sn [At: CV 1951 nr. 3, 44 / Pl: ~uri / E: mg rojt] (Reg) 1 (Mpl) Ciucure (2). 2 Franj (2). 3 Uruioc. 4 Tiv. 5 Ornament din șnur pe partea de sus a cioarecilor.

roit1 sn [At: ECONOMIA, 125/2 / Pl: ~uri / E: roi3] Roire (1).

roit3 s [At: PANȚU, Pl. / A: nct / E: nct] (Bot; Trs) Arnică (1) (Arnica montana).

ROÍT s. n. Roire. – V. roi3.

ROÍT s. n. Roire. Camera zumzuia discret, ca un stup în ajunul roitului. REBREANU, R. I 195.

roít n., pl. urĭ. Acțiunea de a roi de multe orĭ: roitu albinelor.

ROÍ2, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou adăpost și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna. – Din bg. roja, sb. rojiti.

roi3 vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: bg роя] 1 (D. albine) A pleca în grup pentru căutarea unui nou adăpost. 2 (Pex; d. stupi) A da naștere unei noi familii de albine. 3 (Reg; îe) A ~t stupul popii A murit cineva. 4 (Pex; d. insecte sau păsări mici) A zbura în grupuri dintr-o parte într-alta. 5 (D. oameni). A se răspândi în grupuri pornind din același loc. 6 (D. oameni) A umbla dintr-o parte într-alta. 7 (D. obiecte, fenomene) A se mișca dintr-o parte într-alta.

ROÍ3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

ROÍ3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburînd în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; p. ext. (despre orice insecte și păsări mici) a se mișca în număr mare de colo pînă colo. În juru-i roiesc albinele ca o pleavă de aur, scînteietoare la bătaia piezișă a razelor. SADOVEANU, O. VII 205. La picioarele noastre roia o grămadă de furnici. SAHIA, N. 61. Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. I 493. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. A fi roit știubeiul ceala acuma vro trei! CONTEMPORANUL, VIII 99. ♦ (Despre oameni) A se răspîndi în grupuri, pornind din același loc; a umbla forfotind de colo pînă colo. O droaie de tineri... roiau în jurul ei. BART, E. 104. De pe atunci au trebuit să fie îmbelșugate și atrăgătoare locurile acestea, pentru ca să roiască și să s-așeze pe-aici popoare venite din depărtări așa de mari. VLAHUȚĂ, R. P. 44. Călăreții împlu cîmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Despre lucruri în mișcare) Tractoarele... trăgeau plugurile cu semeție, roind de-a latul pămînturilor alăturate. MIHALE, O. 197. Zăpada măruntă roia licărind în jurul nostru. SADOVEANU, O. I 400. ◊ Fig. Ariile roiau limpezi... în mintea lui. EMINESCU, N. 69.

ROÍ3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburând în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo. – Sb. roiti.

A ROÍ ~iésc intranz. 1) (despre albine) A părăsi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, păsări) A zbura în număr mare (ca un roi). 3) fig. (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a mișuna; a fojgăi; a foșni. /<bulg. roja, sb. rojiti

roì v. 1. a se aduna în roiuri, vorbind de albinele cari ies din stup; 2. a sbura sbârnăind, a se revărsa: călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn EM.

roĭésc v. intr. (d. roĭ). Plec dintr’un stup și formez un roĭ noŭ care va fi pus în alt stup, vorbind de albine. Zbor saŭ alerg împrăștiat și în mare număr: albinele roĭaŭ în prejuru florilor, călărețiĭ roĭaŭ pe cîmp. Fig. Iron. Dispar pin furt saŭ risipă: baniĭ aŭ roit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

roí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiésc, imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 sg. și pl. roiáscă

roi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiesc, conj. roiască)

roiesc, roiască 3 conj., roiam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: Roit
nume propriu (I3)
  • Roit
Intrare: roit (adj.)
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roit
  • roitul
  • roitu‑
  • roi
  • roita
plural
  • roiți
  • roiții
  • roite
  • roitele
genitiv-dativ singular
  • roit
  • roitului
  • roite
  • roitei
plural
  • roiți
  • roiților
  • roite
  • roitelor
vocativ singular
plural
Intrare: roit (s.n.)
roit (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roit
  • roitul
  • roitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • roit
  • roitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: roi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roi
  • roire
  • roit
  • roitu‑
  • roind
  • roindu‑
singular plural
  • roiește
  • roiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roiesc
(să)
  • roiesc
  • roiam
  • roii
  • roisem
a II-a (tu)
  • roiești
(să)
  • roiești
  • roiai
  • roiși
  • roiseși
a III-a (el, ea)
  • roiește
(să)
  • roiască
  • roia
  • roi
  • roise
plural I (noi)
  • roim
(să)
  • roim
  • roiam
  • roirăm
  • roiserăm
  • roisem
a II-a (voi)
  • roiți
(să)
  • roiți
  • roiați
  • roirăți
  • roiserăți
  • roiseți
a III-a (ei, ele)
  • roiesc
(să)
  • roiască
  • roiau
  • roi
  • roiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)