5 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓCHE s. f. v. rochie.

RÓCHIE, rochii, s. f. Îmbrăcăminte femeiască la care bluza și fusta (din același material) formează o singură piesă. [Var.: (reg.) róche s. f.] – Din bg., sb. roklja.

rochie sf [At: ANON. CAR / P: ~chi-e / V: (reg) roche (Pl: rochi), roichie / Pl: ~ii / E: bg рокля, scr roklja cf ger Rökel] 1 Îmbrăcăminte femeiască la care bluza și fusta (din același material) formează o singură piesă. 2 (Bot; îc) ~ia-rândunicii Ghizdei (2) (Lotus corniculatus). 3 (Bot; îc) ~ia-rândunicii (sau rândunelei), doamnei, cucoanei, păsării Volbură (Convolvulus arvensis). 4 (Bot; îc) ~ia-cerului Rourică (Glyceria fluitans). 5 (Înv) Fustă. 6 (Reg) Poale.

volbură sf [At: ? / V: ~bore, vorb~, (reg) bolboră, bo~, borb~, holboră, ho~, holbure, horb~, ol~, vălvu~, ~boră, ~lvo~, ~lvu~, (nob) val~, valvu~ / Pl: ~i, ~oare / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: ml *volvula (<volvere)] 1 Vârtej (1) de apă. 2 Vâltoare (1). 3 Agitație violentă și zgomotoasă a apei Si: (îrg) vifor (3). 4-5 Vârtej (3-4) de vânt. 6-7 (Pex) Furtună (4-5). 8 (Reg) Flacără mare. 9 (Șîc ~-de-câmp, ~-mică) Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare, cu tulpina subțire, cu frunze ovale, cu florile albe sau roz, având corola în formă de pâlnie Si: adormițele, poala-Maicii-Domnului, poala-rândunicii, rochița-rândunicii (Convolvulus arvensis). 10 (Șîs ~-de-Cantabria) Planta Convolvulus cantabrica. 11 (Bot) Zorele-pitice (Convolvulus tricolor). 12 Planta Convolvulus persicus. 13 (Bot; șîc ~-de-garduri, ~-mare, ~-urcătoare) Cupa-vacii (Calystegia sepium). 14 (Bot; șîc ~-de-pădure, ~-sălbatică) Planta Calystegia silvatica. 15 (Bot) Zorele-bătute (Calystegia pubiscens). 16 (Bot; șîc ~-păroasă) Zorele (Ipomaea purpurea). 17 Planta Pharbitis hederacea. 18 (Bot) Hrișcă-deasă (Bildesdykia convolvulus).

RÓCHIE, rochii, s. f. Îmbrăcăminte femeiască la care bluza și fusta (din același material) formează o singură piesă. [Var.: (reg.) róche s. f.] – Din bg., scr. roklja.

RÓCHIE, rochii, s. f. Îmbrăcăminte femeiască lucrată din diferite țesături, la care bluza și fusta formează o singură piesă, de obicei din același material. Elena Lipan adusese o croitoreasă cu ziua, în casă, să-i prefacă o rochie neagră. C. PETRESCU, C. V. 169. Stăpîna casei, îmbrăcată într-o rochie neagră de mătasă ușoară, încinsă peste mijloc cu un colan lucrat în solzi auriți, stătea în picioare dinaintea mea și mă privea nemișcată. HOGAȘ, M. N. 20. Îi foșnea uscat pe frunze poala lung’ a albei rochii. EMINESCU, O. I 85. – Pronunțat: -chi-e. - Variantă: róche, rochi (MACEDONSKI, O. III 38, CARAGIALE, M. 308), s. f.

róchie-furóu s. f. Rochie dreaptă, în formă de furou ◊ „Blazers [...] rochia de seară-furou, fără spate, drapată după legile artei statuilor.” Săpt. 12 V 72 p. 16. ◊ „Rochiile de casă au decoltee asemenea rochiilor de seară [...] Sunt simple rochii-furou, lungi, brodate cu paiete sau purtate cu o floare mare roșie.” Săpt. 4 VII 75 p. 8 (din rochie + furou, după fr. robe fourreau)

róchie-túb s. f. Rochie dreaptă, în formă de tub ◊ Rochiile-tub în culorile toamnei, sub impermeabile și paltoane lungi, aceasta este recomandarea caselor de modă pariziene.” Sc. 18 IV 75 p. 2 (din rochie + tub)

RÓCHIE ~i f. Îmbrăcăminte femeiască la care fusta și bluza alcătuiesc o singură piesă. ~ de gală. [G.-D. rochiei; Sil. -chi-e] /<bulg., sb. roklja

rochie f. veșmânt femeiesc de regulă lung până la călcâie. [Serb. ROKLIA, jachetă].

róche (vest) și róchie (est) f. (sîrb. bg. roklja, d. germ. rock, haĭnă, rochie. V. recăl, gheroc, hondroc). Haĭnă femeĭască de pînză (sau și de postav) care se întinde de la mijloc pînă la glezne. Rochia rînduniciĭ, volbură. V. fustă, capot, sucnă, palton.

vólbură și (Mold. pop.) hólbură f., pl. ĭ (lat. pop. *volvula, d. *volvulus, cl. convólvulus, volbură, d. vólvere, a rostogoli, a răsuci. V. boltă, învolb, vultoare, devoluțiune). Vechĭ. Vifor furtună. Azĭ. Rotogol, vîrtej (de apă, de abur, de fum): volburĭ de mare (Con. 280), se făceaŭ volburĭ în urma vaporuluĭ, volburĭ ĭeșeaŭ din hornu locomotiveĭ. O plantă cățărătoare sîlbatică cu florĭ albe în formă de pîlnie (convólvulus arvensis), numită și bólbură, bólboră (Ban. Olt. Serbia), hólbură (Mold.), volvură (unde?) și rochia rînduniciĭ. V. cupa (vaciĭ) și zorele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

róchie (-chi-e) s. f., art. róchia (-chi-a), g.-d. art. róchiei; pl. róchii, art. róchiile (-chi-i-)

róchie s. f. (sil. -chi-e), art. róchia (sil. -chi-a), g.-d. art. róchiei; pl. róchii, art. róchiile (sil. -chi-i-)

rochie, -chia a., -chiei gen. a.; -chii pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROCHIA-RÂNDUNÉLEI s. v. rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, volbură.

RÓCHIE s. v. foi, fustă, poală.

arată toate definițiile

Intrare: Rochea (gen de plante)
Rochea (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Rochea
Intrare: Rochea coccinea
Rochea coccinea park  nomenclatura binară
compus
  • Rochea coccinea
Intrare: Rochea odoratissima
Rochea odoratissima park  nomenclatura binară
compus
  • Rochea odoratissima
Intrare: Rochea versicolor
Rochea versicolor park  nomenclatura binară
compus
  • Rochea versicolor
Intrare: rochie
  • silabație: -chi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rochie
  • rochia
plural
  • rochii
  • rochiile
genitiv-dativ singular
  • rochii
  • rochiei
plural
  • rochii
  • rochiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roche
  • rochea
plural
  • rochi
  • rochile
genitiv-dativ singular
  • rochi
  • rochii
plural
  • rochi
  • rochilor
vocativ singular
plural