2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rentă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~te / E: fr rente] 1 Venit regulat pe care îl obține un proprietar de pe urma unui capital plasat, a unui teren (prin redarea contra plată a dreptului de folosință a acestuia) etc. Si: (înv) rendită (1). 2 Dobândă produsă de o obligațiune și plătită de stat Si: (înv) rendită (2). 3 (În feudalism) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său.

RÉNTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente.

RÉNTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente.

RÉNTĂ, rente, s. f. (În sistemul capitalist) Venit, profit anual produs de un capital plasat; dobîndă produsă de o obligațiune și plătită de stat. ◊ Rentă viageră v. viager. ♦ (În feudalism) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpînul său. În părțile muntelui, țăranul nu este supus pentru aceeași parte de pămînt decît la o rentă fixă anuală. KOGĂLNICEANU, S. A. 159.

RÉNTĂ s.f. 1. (Ist.) Plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. 2. (Ec.) Venit pe care îl aduce cu regularitate un bun imobiliar și care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora; dobândă a unei obligații emise de stat. ♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului. [< fr. rente].

RÉNTĂ s. f. 1. plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. 2. venit pe care îl aduce cu regularitate un bun (i)mobiliar și care nu este legat de o activitae productivă a proprietarului. (< fr. rente)

RÉNTĂ ~e f. ec. Venit regulat pe care îl aduce o proprietate, fără ca posesorul acesteia să depună vreo activitate productivă. /<fr. rente

rentă f. 1. venit anual: trăiește din rentele sale; 2. dobândă anuală a unui capital plasat: rentele pot fi viagere (cari se sting cu titularul) și perpetue (cari se transmit prin moștenire).

*réntă f., pl. e (fr. rente, d. lat. pop. réndita, d. réddita, part. d. réddere, a înapoĭa; it. réndita. V. arendă). Venit anual: a trăi din renta ta. Dobînda anuală a unuĭ capital plasat: rentă viageră (pînă la moarte), rentă perpetuă (care rămîne urmașilor).

renta [At: ȘĂINEANU / Pzi: 3 ~tea / E: fr renter] 1-2 vit A produce câștig (mare). 3 vr (Fam) A merita osteneala. 4 vr (Fam) A fI util.

RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a aduce cîștig; a aduce rentă. Aud că avocatura rentează. C. PETRESCU, Î. II 132. Pămîntul nu mai rentează ca odinioară. REBREANU, R. I 165.

RENTÁ vb. I. intr. A produce câștiguri; a aduce venit. ♦ (Fam.) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < fr. renter].

RENTÁ vb. intr. a produce câștig; a aduce venit. ◊ (fam.) a merita osteneala. (< fr. renter)

A RENTÁ pers. 3 ~eáză intranz. A aduce venit, câștig, beneficii. ◊ (Nu) rentează (nu) merită osteneală; (nu) e rentabil. /<fr. renter

*rentéz, a v. tr. (fr. renter, d. rente, rentă). Produc rentă, aduc venit: această moșie rentează mult.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

réntă s. f., g.-d. art. réntei; pl. rénte

réntă s. f., g.-d. art. réntei; pl. rénte

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rentá vb., ind. prez. 3 sg. renteáză

arată toate definițiile

Intrare: rentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rentă
  • renta
plural
  • rente
  • rentele
genitiv-dativ singular
  • rente
  • rentei
plural
  • rente
  • rentelor
vocativ singular
plural
Intrare: renta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • renta
  • rentare
  • rentat
  • rentatu‑
  • rentând
  • rentându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • rentea
(să)
  • renteze
  • renta
  • rentă
  • rentase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • rentea
(să)
  • renteze
  • rentau
  • renta
  • rentaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)