15 definiții pentru recif

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

recif sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~e / E: fr récif] (Glg) Acumulare calcaroasă de organisme (corali) formată în mările calde.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stînci submarine, clădite de organisme (corali, alge, scoici, melci etc.) care secretă carbonat de calciu și care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde.

RECIF s.n. Formație de stînci submarine rezultată prin acumularea de organisme care trăiesc în colonii și care secretă carbonat de calciu. [< fr. récif, cf. sp. arrecife < ar. arrasif – dig].

RECIF s. n. formație de stânci submarine rezultată din scheletele calcaroase ale unor organisme ce trăiesc în colonii. (< fr. récif)

RECIF ~e n. geol. Stâncă calcaroasă formată din rămășițele organismelor acvatice în mările calde și puțin adânci. ~ coralier. /<fr. récif

*recíf m. și n., pl. e (fr. récif, d. sp. ârrecife, șosea, care vine d. ar. ar-recif). Geogr. Șir de stîncĭ la suprafața măriĭ (ca pe coasta Calvadosuluĭ, în Francia).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECIF CORALIER INELAR s. v. atol.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

recif, (engl.= reef) corp litologic de natură calcaroasă, masiv sau stratificat, generat de org. bentonice fixate (corali, stromatoporide, alge calcaroase, lamelibranchiate, pachiodonte, briozoare) în ape calde, limpezi, puțin adânci (în general până la 60 m), oxigenate. V. și atol, barieră recifală, bioherm, biostrom, toltrii. (D.G.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RECÍF (< fr.; arab. ar-rasif „dig”) s. n. ~ coralier (sau de corali) = acumulare calcaroasă biogenă formată în mările calde (la peste 20°) în locuri cu ape limpezi și puțin adânci (de obicei, sub 50 m), actualmente întâlnită în zona tropicală (foarte extinși în V Oc. Pacific, în Oc. Indian, în Marea Roșie și în M. Caraibilor), alcătuită în cea mai mare parte din schelete de corali, îndeosebi madreporari (hexacoralieri), uneori și de echinoderme, foraminifere, moluște. Constituie o comunitate biotică extrem de complexă, oferind adăpost pentru numeroase specii de alge, actinii, pești viu colorați, spongieri ș.a. După forma și dispoziția lor, se întâlnesc: r.c. marginali (litorali), r.c. barieră și r.c. inelari (atoli). În prezent puternic periclitați din cauza poluării apelor marine și recoltării coralilor în scopuri comerciale. În vederea ocrotirii lor, s-au constituit rezervații marine: Marea Barieră de Corali (care se extinde pe c. 2.000 km la E de continentul australian, constituind cel mai mare sistem de r. de corali din lume, în care sunt incluși și c. 250 de atoli), rezervația ecosistemului r. de corali din Hawaii, Parcul Național Biscaye la SE de pen. Florida.

Intrare: recif
recif1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recif
  • reciful
  • recifu‑
plural
  • recife
  • recifele
genitiv-dativ singular
  • recif
  • recifului
plural
  • recife
  • recifelor
vocativ singular
plural
recif2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recif
  • reciful
  • recifu‑
plural
  • recifuri
  • recifurile
genitiv-dativ singular
  • recif
  • recifului
plural
  • recifuri
  • recifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recif, recifesubstantiv neutru

  • 1. geologie Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.