3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rahnă1 sf [At: N. LEON, MED. 142 / Pl: ~ne / E: ger Rachen (katarrh)] (Mol) Guturai1.

troahnă sf [At: CANTEMIR, HR. 418 / V: (reg) trah-, ~acnă, ~agnă, ~amnă, ~ană, ~ocnă, ~ognă, ~oh~, ~oină, ~omnă, ~onă, tru / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Pop) Guturai1. 2 (Pop; pex) Răceală. 3 (Pop; pex) Gripă (1). 4 (Med; înv) Catar2 (1). 5 (Med; reg) Febră tifoidă (15). 6 (Mdv; reg) Răpciugă.

rahnă f. Mold. troahnă. [Origină necunoscută].

rî́vnă f., pl. e (vsl. rĭvĭnĭ, zel, rĭvĭniĭe, rĭveniĭe, întrecere, rivalitate; sîrb. rvanje, luptă). Ardoare, zel, hărnicie: a munci cu mare rîvnă. – Vechĭ și pop. rîhnă și rîmnă.

troáhnă și troánă f., pl. e (din ngr. vrăhnos, răgușeală). Pop. Guturaĭ. – În Mold. și rahnă? Și trohneală, pl. elĭ (Btș.). V. trohnit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Rahne
Rahne nume propriu
nume propriu (I3)
  • Rahne
Intrare: rahnă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rahnă
  • rahna
plural
  • rahne
  • rahnele
genitiv-dativ singular
  • rahne
  • rahnei
plural
  • rahne
  • rahnelor
vocativ singular
plural
Intrare: râhnă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râhnă
  • râhna
plural
  • râhne
  • râhnele
genitiv-dativ singular
  • râhne
  • râhnei
plural
  • râhne
  • râhnelor
vocativ singular
plural