2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUȚ, puțuri, s. n. 1. Groapă cilindrică sau pătrată, adesea cu pereții pietruiți sau cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea cu apă potabilă; fântână. ◊ Puț absorbant = groapă făcută în locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate până la un strat permeabil care să le absoarbă. Puț colector = puț în care se adună apele captate prin mai multe puțuri sau drenuri. 2. Săpătură într-o mină care leagă zăcământul cu suprafața sau cu o galerie principală și care servește la extracție, la aeraj sau la pătrunderea personalului în mină. ♦ Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. – Lat. puteus.

PUȚ, puțuri, s. n. 1. Groapă cilindrică sau pătrată, adesea cu pereții pietruiți sau cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea cu apă potabilă; fântână. ◊ Puț absorbant = groapă făcută în locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate până la un strat permeabil care să le absoarbă. Puț colector = puț în care se adună apele captate prin mai multe puțuri sau drenuri. 2. Săpătură într-o mină care leagă zăcământul cu suprafața sau cu o galerie principală și care servește la extracție, la aeraj sau la pătrunderea personalului în mină. ♦ Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. – Lat. puteus.

PUȚ, puțuri, s. n. 1. Fîntînă. Carul se opri lîngă puț și argatul dejugă boii să-i adape. SANDU-ALDEA, U. P. 98. Un puț cu furcă, adică o groapă adîncă de unde se scoate apă cu burduful. ODOBESCU, S. III 16. O cumpănă se-nalță aproape de un puț. ALECSANDRI, P. A. 128. ◊ Expr. A căra apă la puț v. apă. A cădea (sau a sări, a da) din lac în puț... v. lac. Dracul nu face biserici, nici puțuri (pe) la răspîntii = de la omul rău, numai la rău să te aștepți. Puț absorbant = groapă săpată în locuri lipsite de canalizare, pentru a permite scurgerea apelor pînă la un strat permeabil care să le absoarbă. Puț artezian v. artezian. Puț orb v. orb. 2. Săpătură, de obicei verticală, într-o mină, care leagă zăcămîntul cu suprafața sau cu o galerie principală și care servește la extracție, la aeraj sau la accesul personalului. După ce, în primele timpuri, au scos numai cărbunii de la suprafață... oamenii au născocit puțurile. BOGZA, V. J. 54. ♦ (De obicei determinat prin «de petrol») Gaură săpată în pămînt pentru extragerea petrolului.

PUȚ ~uri n. 1) Groapă adâncă (cu pereții pietruiți sau betonați), săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă, pentru alimentarea cu apă potabilă; fântână. 2) Săpătură într-o mină care servește drept cale de transport pentru mineri și materiale și ca mijloc de aerisire. 3) Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. /<lat. puteus

puț n. 1. groapă săpată în pământ spre a scoate apă; 2. orice groapă: puțuri de păcură. [Lat. PUTEUS].

puț n., pl. urĭ (lat. pŭtĕus, it. pozzo, pv. potz, fr. puits, sp. pozo, pg. poco). Vest. Fîntînă, groapă săpată drept în jos în pămînt ca să scoțĭ apă; groapă foarte adîncă de scos păcură saŭ de cercetat pămîntu. A cădea din lac în puț, a cădea dintr’o nenorocire într’alta maĭ mare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUȚ s. 1. v. fântână. 2. v. sondă. 3. (reg.) șaht. (~ de mină.)

PUȚ s. 1. apă, fîntînă, (reg.) bunar, (înv.) cișmea. (Du-te la ~ și adu o găleată plină.) 2. sondă. (~ de petrol.) 3. (reg.) șaht. (~ de mină.)

PÚȚUL s. art. v. pegas.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

puț (púțuri), s. n. – Fîntînă. – Mr. puț, istr. put. Lat. pŭteus (Pușcariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), cf. it. pozzo (sard. puzzu), prov. pous, fr. puits, cat. pou, sp. pozo, port. poço, alb. pus (Philippide, II, 652). – Der. puțar, s. m. (fîntînar; muncitor la o sondă de țiței), pe care REW 6873 îl derivă direct din lat. putearius.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

puț! interj. (reg.) strigăt cu care se asmut câinii asupra cuiva.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PUȚ subst. 1. – Neagu, 1667 (D Buc); Puțul b. (Glos). 2. + -ea: Puțea (ib.). 3. + -lea: Puțelea (16 B V 55).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cădea din lac în puț expr. a avea parte de o neplăcere încercând să evite o alta mai mică.

din lac în puț expr. dintr-o situație critică într-alta și mai critică; din rău în mai rău.

Intrare: puț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puț
  • puțul
  • puțu‑
plural
  • puțuri
  • puțurile
genitiv-dativ singular
  • puț
  • puțului
plural
  • puțuri
  • puțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Puț
nume propriu (I3)
  • Puț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)