PRESĂ, (I) prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală.. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) prin care se realizează informarea publică. ♦ Activitatea sau profesia de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expl. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse.

presă sf [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 144 / V: (reg) pres, preș (Pl: preșuri) / Pl: ~se / E: fr presse] 1 Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit cu un strat de cerneală sau imprimat în gravură. 2 (Îlv) A pune sub ~ A tipări. 3 (Pgn) Totalitate a publicațiilor cotidiene și periodice dintr-o țară sau din lume, dintr-un domeniu, dintr-o epocă etc. 4-5 (Îe) A avea ~ bună (sau proastă) A se bucura de apreciere (bună sau) rea în presă. 6 Profesiune de gazetar Si: gazetărie, ziaristică. 7 (Csc) Persoane care activează în domeniul gazetăriei, publicisticii Si: gazetari, publiciști. ziariști. 8-9 (Dispozitiv de lucru sau) mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect.

PRESĂ, prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) folosite ca mijloace de informare, de educare etc. a publicului. ♦ Activitatea sau profesiunea de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expr. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse.

PRESĂ¹ s. f. Totalitatea ziarelor, considerate ca mijloc de informare obișnuită a publicului; (cu sens colectiv) ziare. Presa noastră constituie pentru oamenii muncii o adevărată școală în care ei învață zi de și cum să-și organizeze viața și munca într-un chip nou pentru a construi socialismul. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2453. Secretarul îl însărcină să culeagă din presa germană și ungurească știrile despre Romînia. REBREANU, R. I 183. Libertatea presei = drept (acordat și garantat cetățenilor prin constituția unei țări) de a-și exprima nestingherit ideile prin ziare. Conferință de presă v. conferință. ◊ Expr. (Familiar) A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de apreciere bună (sau rea), a avea o reputație favorabilă (sau nefavorabilă). ♦ Profesiunea, activitatea de gazetar; gazetărie, ziaristică. A plecat din urbea natală să-și facă o strălucită carieră în presă. C. PETRESCU, C. V. 125. Dar dumneata știi ce e presa?... Cunoști misiunea silită și luminătoare a presei? Ai idee de rolul sublim a unui publicist? ALECSANDRI, T. 1711. ♦ Ziariștii, gazetarii. La solemnitate a participat întreaga presă.

PRESĂ², prese, s. f. 1. Aparat sau mașină care servește la prelucrarea prin presare a unor materiale, cu. ajutorul unor unelte adecvate; teasc. Presă de ulei. Presă de legătorie. ◊ Presă hidraulică v. hidraulic. 2. Mașină de tipărit cu ajutorul căreia se imprimă, texte sau figuri, prin presarea hîrtiei pe un clișeu acoperit cu un strat de cerneală tipografică, l-a cerut și o presă, pentru ca să tipărească proclamații romînești. GHICA, A. 44.

PRESĂ s.f. I. 1. Mașină de prelucrare a materialelor prin presare. ♦ Teasc. 2. Mașină de tipărit cu care se imprimă texte, figuri etc. și care lucrează prin apăsarea hîrtiei de imprimat pe un zaț acoperit cu cerneală tipografică. II. Totalitatea ziarelor, a revistelor, a publicațiilor periodice, considerate ca mijloc de informare a publicului. ♦ Profesiunea de gazetar; (concr.) ziariștii. [< fr. presse, it. pressa].

PRESĂ s. f. I. 1. mașină de prelucrare a materialelor prin presare. ◊ teasc. 2. mașină de tipărit cu care se imprimă texte, figuri etc. și care lucrează prin apăsarea hârtiei de imprimat pe un zaț acoperit cu cerneală tipografică. II. totalitatea publicațiilor periodice, precum și a știrilor emise la radio și televiziune. ◊ profesiunea de gazetar; gazetarii, ziariștii. (< fr. presse)

PRESĂ² ~e f. 1) Instalație destinată să exercite o presiune asupra unui corp solid pentru a-l comprima sau pentru a lăsa o urmă asupra acestuia. 2) poligr. Mașină tipografică de imprimat. [G.-D. presei] /<fr. presse

PRESĂ¹ f. 1) Ansamblu de publicații periodice și cotidiene; literatură publicată (gazete, reviste, cărți). ◊ Conferință de ~ consfătuire a reprezentanților mijloacelor de informare în masă pentru discutarea unor probleme actuale; b) întâlnire a unor persoane oficiale cu jurnaliștii pentru convorbiri și răspunsuri la întrebările acestora. A avea ~ bună (sau ~ proastă) a se bucura de o apreciere bună (sau rea). 2) Activitate editorială. 3) Corp al ziariștilor. [G.-D. presei] /<fr. presse

presă f. 1. mașină ce servă a presa: presă hidraulică; 2. mașină de imprimat: presă tipografică, litografică; 3. tipar în genere, opere tipărite și mai ales ziare: Presa e a patra putere într’un Stat; 4. ziariștii: toată presa era reprezentată (= fr. presse).

*présă f., pl. e (fr. presse, teasc, d. presser, a presa). Teasc, mașină mișcată cu mîna, pin forța apeĭ (presă idraulică) saŭ a aburuluĭ pentru a îndesa (de ex. fîn), a stoarce saŭ a tipări. Mașină de tipărit. Fig. Ziarele: presa e a patra putere în stat. Ziariștiĭ: toată presa era la solemnitate.

pres s vz presă

presa vt [At: CALENDARIU (1794), ap. DLR / Pzi: ~sez / E: fr presser] 1 (Fig) A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. 2 (D. timp, evenimente, circumstanțe etc.) A forța pe cineva să ia o decizie Si: a grăbi, a zori. 3 A exercita presiune asupra unui material sau a unui obiect, pentru a-i reduce volumul, pentru a-i da o anumită forță, pentru a extrage lichidul conținut etc. 4 (Spc) A strânge între foi de hârtie sugativă plante sau părți ale lor, pentru a le usca și conserva.

preș² sn vz presă

PRESA, presez, vb. I. T ranz. 1. A strînge un obiect (cu o presă) pentru a-i micșora volumul (v. comprima), pentru a stoarce lichidul pe care îl conține (v. tescui) etc. A presa fînul. ♦ A apăsa. 2. Fig. A exercita opresiune asupra cuiva, pentru a-l sili să acționeze într-un anumit fel.

PRESA vb. I. tr. 1. A apăsa, a comprima, a strînge. 2. (Fig.) A exercita o presiune asupra cuiva, a insista mult. [< fr. presser, it., lat. pressare].

PRESA vb. tr. 1. a apăsa, a comprima. ◊ (despre timp, evenimente etc.) a nu da răgaz; a grăbi. 2. a exercita o presiune asupra cuiva, a insista mult; a constrânge. (< fr. presser)

A PRESA ~ez tranz. 1) (obiecte) A supune unei acțiuni de apăsare (pentru a face mai compact, pentru a modifica forma sau a stoarce lichidul). 2) fig. (persoane) A sili printr-o presiune permanentă și îndelungată să acționeze într-un anumit fel. /<fr. presser

presà v. a apăsa sau strânge cu putere (= fr. presser).

*preséz v. tr. (fr. presser, d. lat. pop. *pressare, d. prémere, pressum, a apesa. V. presă, presiune, com-prim). Apes, comprim, îndes: a presa fîn.

presă² (mijloacele de informare în masă) s. f., g.-d. art. presei

presă¹ (dispozitiv; mașină) s. f., g.-d. art. presei; pl. prese

presă² (dispozitiv, mașină) s. f., g.-d. art. presei; pl. prese

presă¹ (totalitatea mijloacelor de informare în masă) s. f., g.-d. art. presei

presă s. f., g.-d. art. presei; (dispozitive, mașini) pl. prese

presa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presez, 3 presează; conj. prez. 1 sg. să presez, 3 să preseze

presa (a ~) vb., ind. prez. 3 presează

presa vb., ind. prez. 1 sg. presez, 3 sg. și pl. presează

PRESĂ s. 1. v. teasc. 2. (TIPOGR.) teasc, (înv.) stambă. (O carte care a intrat sub ~.) 3. tipar. (Libertatea ~ei.) 4. v. ziaristică.

PRESĂ s. 1. teasc, (prin Olt.) stropșitoare, (Transilv. și Ban.) șaitău. (~ de struguri.) 2. (TIPOGR.) teasc, (înv.) stambă. (O carte care a intrat sub ~.) 3. tipar. (Libertatea ~.) 4. gazetărie, jurnalism, jurnalistică, publicistică, ziaristică, (înv.) publicitate. (Misiunea nobilă a ~.)

PRESA vb. 1. a apăsa, a comprima, a strânge, (înv. și pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul...) 2. v. bătători. 3. v. tescui.

PRESA vb. v. constrânge, face, forța, grăbi, obliga, sili, zori.

PRESA vb. 1. a apăsa, a comprima, a strînge, (înv. și pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul...) 2. a bate, a bătători, a bătuci, a îndesa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 3. a stoarce, a tescui, a zdrobi. (~ strugurii.)

presa vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. GRĂBI. OBLIGA. SILI. ZORI.

presă (prese), s. f. – 1. Tipar, gazetărie. – 2. (Arg.) Poliție. Fr. presse. – Der. presa, vb., din fr. presser; presar, s. m. (Arg., polițai).

PRESĂ (< fr. presse) 1 Totalitatea publicațiilor periodice și cotidiene (ziare, reviste etc.). 2 Totalitatea procedeelor folosite în răspîndirea ideilor (scris, imprimare, sunet, imagine). În general, presa constituie nu numai un mijloc de informare și vehiculare a ideilor, ci și de influențare și îndrumare a opiniei publice în diferite domenii ale vieții politice, social-economice. În trecut, pitorescul și senzaționalul erau, pentru presa de mare tiraj, mijloace principale de captare a publicului cititor. Stilul gazetăresc are o structură proprie și destul de variată, după epocă (ex. presa revoluției franceze, de o factură retorică, abundă în invocații și interogații retorice). În cadrul și prin intermediul presei s-au dezvoltat specii noi, care aparțin gazetăriei sau au fost încadrate în literatură, ca: foiletonul, pamfletul, tableta, reportajul, schița. Presa periodică este o invenție a secolului al XVII-lea, cea cotidiană, a secolului al XVIII-ea. Începuturile presei românești datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu apariția primelor periodice; ex. Fama Lipschii (1827); Curierul românesc (1829), de sub direcția lui I. Heliade Rădulescu, în Țara Românească; Albina românească (1829) a lui Gh. Asachi, în Moldova, căreia i se adaugă mai tîrziu presa literară (suplimente literare ale primelor ziare); Curierul de ambe sexe (1837); Alăuta românească (1837); Foaie pentru minte, inimă și literatură, scoasă de Gh. Bariț (1838), supliment literar al Gazetei de Transilvania, Dacia literară (1840), apărută sub conducerea lui M. Kogălniceanu. O dezvoltare tot mai mare o ia presa literară, ulterior, prin apariția mai multor reviste care au contribuit la înflorirea literaturii române. Un avînt deosebit îl cunoaște presa politică, legată de mișcarea muncitorească, mai ales în etapa dintre cele două războaie mondiale și cea după Eliberare, care a contribuit și contribuie la educația politică a maselor [Chemarea (1919), Lupta de clasă (1920), Socialismul (1923), Cultura proletară (1926), Scînteia (1931) etc.].

AGENȚIA ROMÂNĂ DE PRESĂ (AGERPRES), v. ROMPRES.

AGENZIA NATIONALE STAMPA ASSOCIATA [agenția naționale] v. ANSA.

ASSOCIATED PRESS [æsóușieitid] (AP), agenție de presă din S.U.A., înființată în 1848, cu sediul central la New York.

JOSQUIN DES PRES [ʒoskẽ de pre] (c. 1440-1521), compozitor francez. Maestru al contrapunctului, al polifoniei și al stilului coral „a capella” prerenascentist. Creația sa cuprinde mise, motete („Ave Maria”, „Stabat mater”), imnuri, psalmi, numeroase lucrări profane.

a avea o presă bună expr. a fi susținut de mass-media

a intra la presă expr. (intl.) a fi anchetat, a fi anchetat dur.

presa s. f. art. hot. (intl.) denumire generică dată poliției.

Presa mare s. pr. (intl.) Inspectoratul de Poliție al Capitalei.