PRADO, celebru muzeu național de pictură și sculptură din Madrid, fundat de regele Ferdinand VII de Bourbon; adăpostit într-o clădire construită între 1785 și 1819, în stil neoclasic, după proiectele arhitectului spaniol Juan de Villanueva, inaugurată în 1819, ca Muzeu Regal de Pictură. La baza lui au stat colecțiile regale ale Habsburgilor și Bourbonilor din Spania. În 1868, după exilul reginei Elisabeta II, a devenit Muzeul Național P. În 1872 a achiziționat numeroase opere de artă ce aparțineau conventurilor și mănăstirilor spaniole. Cuprinde peste 2.500 de tablouri; colecții ale școlii spaniole – Velásquez, Goya, El Greco, J. de Ribera, F. de Zurbarán ș.a. – Rubens, Van Dyck, Rafael, Veronese, Tiziano, Tintoretto, H. Bosch, A. Dürer ș.a. Una dintre anexele muzeului adăpostește „Guernica” lui Picasso; mai cuprinde o colecție de statui greco-romane.

PRADO, Pedro (1886-1952), scriitor chilian. Fondator al grupului literar „Los Diez”, a avut o contribuție fundamentală în dezvoltarea mișcării literare naționale. Versuri intelectualiste de inspirație filozofico-religioasă („Drumul orelor”, „Numai cu trandafiri”). Romane alegorico-fantastice („Alsino” – capodopera sa) impregnate de lirism.

PRADO, Perez (1916-1989), interpret și compozitor cubanez de mambo. Cunoscut și ca aranjor și pianist. Stabilit în Mexic, apoi în S.U.A. Din colaborarea cu Beny More ia naștere un nou gen, mambo, combinație a ritmurilor cubaneze sincopate cu swing-ul jazistic („Qued rico el mambo”, „Mambo nr. 5”, „Mambo nr. 8”). Primul artist latino-american de mare succes în S.U.A.