2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTÍȚĂ, portițe, s. f. Diminutiv al lui poartă.Expr. Portiță de scăpare = posibilitate de a scăpa dintr-o situație dificilă. – Poartă + suf. -iță.

PORTÍȚĂ, portițe, s. f. Diminutiv al lui poartă.Expr. Portiță de scăpare = posibilitate de a scăpa dintr-o situație dificilă. – Poartă + suf. -iță.

portiță sf [At: N. COSTIN, L. 585 / V: (reg) poar~, pur~ / Pl: ~țe / E: poartă1 + -iță] 1-2 (Șhp) Poartă1 (1) (mică) Si: portuță (1-2). 3 (Îs) ~ de scăpare (sau, rar, de rezervă) Mijloc de a ieși dintr-o situație dificilă. 4 (Pan) Dispozitiv care închide un coteț, un dulap etc. 5 (Reg) Deschizătură îngustă la strungă prin care trec oile la muls. 6 (Olt) Vale îngustă între două șiruri de munți între care trece o apă. 7 (Reg; șîcs De-a ~ța) Joc în care doi copii, așezați față în față, se prind de mâini, formând o barieră pe sub care trece un șir de copii. 8 (Reg; îacs) Joc în care mai mulți copii, plimbându-se seara, se țin de mâini și strigă: „portiță, portiță!”. 9 (Reg; îacs) Poziție ca o boltă cu ajutorul degetelor arătător, mijlociu și mare de la mână, la jocul de-a pietricelele. 10-11 (Șhp) Ușă (mică).

PORTÍȚĂ, portițe, s. f. Diminutiv al lui poartă; poartă mică (uneori tăiată într-o poartă mare) pe care circulă oamenii. De cîrjă sprijinit răsare Bătrînul preot la portiță. GOGA, P. 23. O portiță scîrțîia, și ca o păpușă demodată coana Frosa pornea cu pași mărunți, trecea ulița cu mersul ei ferit. ANGHEL-IOSIF, C. L. 74. Gardul... avea o portiță. Bătu și se rugă să o primească. ISPIRESCU, L. 58. ◊ Expr. Portiță de scăpare = posibilitate de a ieși dintr-o încurcătură. Luă povestea de la capăt... să vadă unde găsește portiță de scăpare pentru sine. VORNIC, P. 97.

PORTÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la poartă) Poartă mică (făcută lângă o poartă mare sau în cadrul acesteia) prin care circulă oamenii. ◊ ~ de scăpare mijloc de a ieși dintr-o încurcătură, dintr-o situație dificilă. /poartă + suf. ~iță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portíță s. f., g.-d. art. portíței; pl. portíțe

portíță s. f., g.-d. art. portíței; pl. portíțe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PORTIȚA, canal în SE complexului Razim, între grindurile Coșna (NE) și Chituc (SV), prin care se făcea schimbul de ape între lacul Razim și Marea Neagră; închis în 1970. Cherhana. Complex turistic. Cunoscută și sub numele de Gura Portiței.

PORTIȚA, Pop Stan (Ard II 172), < subst.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

portiță de scăpare expr. posibilitate de a scăpa dintr-o situație dificilă.

Intrare: Portița
Portița nume propriu
nume propriu (I3)
  • Portița
Intrare: portiță
portiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portiță
  • portița
plural
  • portițe
  • portițele
genitiv-dativ singular
  • portițe
  • portiței
plural
  • portițe
  • portițelor
vocativ singular
plural
poartiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
purtiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.