2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.

POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.

popri [At: M. COSTIN, O. 298 / V: propi, pro~ / Pzi: ~resc / E: slv попрѣти] 1 vt (Înv) A sechestra pe cineva. 2 vt (Înv; spc) A aresta pe cineva. 3 vt (Îvr) A reține pe cineva prin insistențe. 4 vt (Înv; udp „pentru”) A obliga să rămână pentru... 5 vt (Înv) A determina pe cineva să rămână undeva. 6 vt (Jur; spc) A face o poprire (3). 7 vt (Îrg) A-și însuși bani sau bunuri. 8 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A face să înceteze Si: a opri. 9 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A împiedica. 10 vt (Îrg; c. i. vehicule sau ființe în mișcare) A opri din mers. 11 vr (Înv; d. oameni; adesea însoțit de determinări locale) A se opri. 12 vt (Înv) A interzice. 13 vt (Reg) A propti. 14 vt (Reg) A imobiliza. 15 vt (Îvr) A delimita.

POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. A opri, a reține, a împiedica, a interzice. Întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. Eu zbor în stînga și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. V. 14. Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. ◊ Refl. pas. Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (Refl. pas.) Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. 4. (Mold., Bucov.) A propti, a sprijini, a rezema. Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284.

A POPRÍ ~ésc tranz. pop. 1) v. A OPRI. 2) reg. (pereți, maluri etc.) A sprijini cu o proptea; a propti. 3) (bunuri materiale) A supune unui sechestru; a sechestra. 4) pop (persoane) A reține prin arest; a aresta. /<sl. poprĕti

poprì v. V. oprì: un rîu ce nu se poate popri din curgerea lui. [Slav. POPRIETI, a sprijini].

propì v. a propti. [Slav. PROPRĬETI, a sprijini].

poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.

proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poprí (a ~) (pop.) (po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poprésc, imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 popreáscă

poprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poprésc, imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 sg. și pl. popreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPRÍ vb. v. aresta, deține, interzice, împiedica, închide, întemnița, opri, prohibi, propti, reține, rezema, sechestra, sprijini, sta, susține.

popri vb. v. ARESTA. DEȚINE. INTERZICE. ÎMPIEDICA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. OPRI. PROHIBI. PROPTI. REȚINE. REZEMA. SECHESTRA. SPRIJINI. STA. SUSȚINE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poprí (poprésc, poprít), vb.1. A reține, a opri. – 2. A interzice. – 3. A confisca, a sechestra. – 4. (Mold.) A sprijini, a propti, a rezema. – Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac, II, 229), cf. opri.Der. popreală (var. prop(r)eală), s. f. (oprire; detenție, arest; prohibiție); popritoare (var. propritoare), s. f. (pană, piedică; proptea, reazem); popriște (var. păpriște), s. f. (stadiu, măsură de distanță), din sl. poprište „drum”, sec. XVII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

propí, propésc, vb. IV (înv. și reg.) a propti.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POPRI vb. 1. Poprinca, Ioan (16 A IV. 224). 2. Prob. Poprican, I., țig. (16 A III 92); -i s.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

popri, popresc v. t. (pop.) a aresta, a închide

Intrare: Popri
Popri nume propriu
nume propriu (I3)
  • Popri
Intrare: popri
  • silabație: -pri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • popri
  • poprire
  • poprit
  • popritu‑
  • poprind
  • poprindu‑
singular plural
  • poprește
  • popriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • popresc
(să)
  • popresc
  • popream
  • poprii
  • poprisem
a II-a (tu)
  • poprești
(să)
  • poprești
  • popreai
  • popriși
  • popriseși
a III-a (el, ea)
  • poprește
(să)
  • poprească
  • poprea
  • popri
  • poprise
plural I (noi)
  • poprim
(să)
  • poprim
  • popream
  • poprirăm
  • popriserăm
  • poprisem
a II-a (voi)
  • popriți
(să)
  • popriți
  • popreați
  • poprirăți
  • popriserăți
  • popriseți
a III-a (ei, ele)
  • popresc
(să)
  • poprească
  • popreau
  • popri
  • popriseră
propi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)