4 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÁRĂ, scări, s. f. I. 1. Obiect (de lemn, de fier, de frânghie etc.) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele, unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel. ◊ Scară de pisică = scară flexibilă formată din două parâme care susțin trepte de lemn, folosită în navigație. ◊ Expr. Scara cerului, se spune, în glumă, despre un om foarte înalt. ◊ Compus: (Bot.) Scara domnului = plantă erbacee din regiunea muntoasă cu flori albastre sau albe (Polemonium coeruleum). 2. Element de construcție alcătuit dintr-un șir de trepte de lemn, marmură, piatră etc. (cu balustradă), servind pentru comunicarea între etaje, între o clădire și exteriorul ei etc.; (la pl.) trepte. ◊ Scară rulantă = scară cu trepte mobile montate pe o bandă rulantă; escalator. ♦ Treaptă sau șir de trepte la un vehicul, servind la urcare și la coborâre. 3. Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii, în care călărețul își sprijină piciorul. II. 1. Succesiune, șir, serie ordonată de elemente (mărimi, cifre etc.) așezate în ordine crescândă, descrescândă sau cronologică, servind la stabilirea valorii a ceva. ◊ Scara ființelor (sau viețuitoarelor) = șirul neîntrerupt al ființelor organizate, de la cele mai simple până la cele mai evoluate. Scara durității (sau de duritate) = succesiunea progresivă a durității celor zece minerale adoptate ca etalon al gradului de duritate. Scară muzicală = succesiune a sunetelor muzicale, cuprinzând aproximativ opt octave. (Tel.) Scară de gri = scară (II 1) care reprezintă variația luminației în mai multe trepte între nivelul de alb și nivelul de negru, folosită pentru controlul și reglajul sistemelor de televiziune. ♦ (Înv.) Tablă de materii, index. ♦ Ierarhia condițiilor, a stărilor, a rangurilor sociale. ♦ Ierarhia manifestărilor și a valorilor morale și spirituale. 2. Serie de diviziuni la unele aparate și instrumente (termometru, barometru etc.), formând o linie gradată, cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părți mobile. 3. Linie gradată care reproduce în mic unitățile de măsură și care servește la măsurarea distanțelor sau a cantităților cuprinse într-o hartă, într-un plan, într-un desen. ♦ Raport constant între dimensiunile reproduse pe o hartă, un desen etc. și cele reale. ◊ Loc. adj. și adv. La scară = într-un raport anumit și constant față de realitate. ◊ Expr. A reduce la scară = a reprezenta un obiect reducându-i dimensiunile, dar păstrând un raport constant al acestor dimensiuni față de realitate. 4. (În expr.) Pe (o) scară întinsă (sau largă) = în măsură mare, în proporții mari. 5. Fig. Măsură, proporție. – Lat. scala (cu sensuri după fr. échelle).

SCÁRĂ scări f. 1) Dispozitiv format din două bare paralele, unite prin chingi orizontale scurte, egal distanțate, folosit pentru urcare și coborâre. ~ de lemn. ~ dublă. 2) Element al unei construcții, constând dintr-un șir de trepte și servind la realizarea comunicării de la un nivel la altul. ~ principală. ~ de serviciu.~ rulantă scară cu trepte mobile; escalator. A trage la ~ a apropia un vehicul de intrarea într-o clădire. 3) Treaptă (sau câteva trepte) destinată urcării sau coborârii dintr-un vehicul. ~a vagonului. ~ de bord. 4) Fiecare dintre cele două inele prinse de șa, în care își sprijină piciorul călărețul. ◊ A pune piciorul în ~ a încăleca. 5) Serie de indici de valori dispuși în ordine crescândă sau descrescândă; gradație. ◊ ~ de temperatură sistem de valori numerice consecutive, care corespund valorilor respective ale temperaturii. ~ muzicală totalitate a sunetelor folosite în muzică, dispuse după înălțime în ordine ascendentă sau descendentă. ~ socială ierarhia rangurilor în societate. 6) Linie gradată pe care sunt reprezentate în mic distanțele reproduse pe o hartă sau pe un plan; raportul dintre lungimea unei linii pe o hartă sau pe un plan și lungimea reală a aceleeași linii în natură. ◊ La ~ într-un raport determinat și invariabil față de realitatea reprodusă. A reduce la ~ a reprezenta un obiect în mic, păstrând raportul dimensiunilor acestuia față de realitate. 7) fig. Valoare a unei mărimi determinată în raport cu o unitate dată; măsură. ◊ Pe ~ mondială cuprinzând lumea întreagă. Pe (o) ~ largă (sau întinsă) de proporții mari; mult. 8) înv. Listă de materii, de nume sau de cuvinte dintr-o carte aflată, de obicei, la sfârșitul acesteia, cu indicarea paginilor respective. [G.-D. scării ] /<lat. scala


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scáră s. f., g.-d. art. scării; pl. scări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÁRĂ s. 1. (înv.) scală. (Se suie pe ~.) 2. v. treaptă. 3. peron. (Trăsura a tras la ~.) 4. (TEHN.) scară rulantă = escalator. 5. (TEHN.) (reg.) scaun, ursoaie. (~ la coșul morii.) 6. scală. (~ unui aparat de radio.) 7. (MUZ.) (înv.) scală. 8. ierarhie, nivel, rang, stare, strat, treaptă. (~ socială.) 9. (BOT.) scara-doamnei (Polemonium coeruleum) = scăricea, scara-domnului; scara-domnului (Polemonium coeruleum) = scăricea, scara-doamnei.

SCÁRĂ s. v. cățel, ceatlău, conținut, cordenci, cruce, crucea dinainte, cuprins, glosar, lambă, năsălie, sumar, tablă de materii, vătrai.

SCĂRICEÁ s. v. scăricică, scărișoară, scăriță.

SCĂRICEÁ s. (BOT.; Polemonium coeruleum) scara-doamnei, scara-domnului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POLEMONIUM L., POLEMONIUM, fam. Polemoniaceae. Gen originar din America, Europa și Asia, cca 32 specii, erbacee, anuale, bienale sau vivace, cu rizom tîrîtor. Frunze imparipenat-compuse. Flori albastre, violet sau albe, mai multe dispuse în verticile în formă, de corimb, caliciul cu sepale ce se măresc după înflorire, tubul corolei are staminele intercalate la bază cu filament curbat în jos și pubescent la bază. Fructul, capsulă cu numeroase semințe.

Polemonium caeruleum L. Specie care înflorește vara. Flori albastre, rar albe, într-o inflorescență glandulos-păroasă. Frunze numeroase, penat-sectate, cu segmentele ovat-lanceolate, acuminate și glabre. Plante erbacee, perene, cu. tulpină glabră, fistuloasă, pînă la 95 cm înălțime. Fruct, capsulă cu numeroase semințe.

Polemonium pauciflorum Wats. Specie care înflorește vara. Flori galbene (tub floral lung, caliciul campanulat cu sepale îndepărtate, foarte înguste) solitare sau în corimb, rar lung-pedunculate. Plantă pînă la 0,50 m înălțime, pubescentă, numai cu cîteva tulpini. Foliolele frunzei lanceolate.

Polemonium reptans L. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre, pendente (tub floral albicios, scurt, calciul campanulat cu sepale triunghiulare), în corimb rar, terminal. Frunze pețiolate, 15-20 cm lungime, cu cca 15 foliole alungit-ovate, glabre sau ușor-pubescente, dispuse pe o tulpină stufoasă, pînă la 20 cm înălțime.

Intrare: Polemonium (gen de plante)
Polemonium (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Polemonium
Intrare: Polemonium caeruleum
Polemonium caeruleum park  nomenclatura binară
compus
  • Polemonium caeruleum
Intrare: Polemonium pauciflorum
Polemonium pauciflorum park  nomenclatura binară
compus
  • Polemonium pauciflorum
Intrare: Polemonium reptans
Polemonium reptans park  nomenclatura binară
compus
  • Polemonium reptans