opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLEIT2, -Ă, poleiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. ♦ Fig. Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). – V. polei2.

POLEIT2, -Ă, poleiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. ♦ Fig. Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). – V. polei2.

POLEIT1 s. n. Poleire. – V. polei2.

POLEIT1 s. n. Poleire. – V. polei2.

polăit, ~ă a vz poleit2

poleit2, ~ă a [At: PSALT. 87 / V: (înv) ~lăit, ~liet, ~lit, ~luit, (reg) ~liit / Pl: ~iți, ~e / E: polei4] 1 (D. obiecte) Acoperit în scop decorativ cu un strat subțire de metal, de aur sau de argint sau cu un praf de bronz, cu staniol etc. 2 (Pgn) Care este acoperit cu un strat strălucitor. 3 (Pex) Strălucitor. 4 (Îvr) Cusut cu fir de aur. 5 (Fig; d. stil, limbă, exprimare) Cizelat. 6 (Fig) Cultivat. 7 (Fig) Civilizat. 8 (Îvr; d. fața omului; îf polit) Îngrijit. 9 (Îvr; d. fața omului; îaf) Înfrumusețat. 10 (Îvr; îf poliet) Ipocrit. 11 (Fig) Învăluit într-o lumină aurie sau argintie. 12 (D. obiecte de metal, lentile etc.) Lustruit.

poleit3, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 11 / Pl: ~iți, ~e / E: po-3 + leit] 1-2 (Îe) (A fl) leit-~ (A fi) foarte asemănător, (aproape) identic.

poleit1 sn [At: (a. 1706) IORGA, S. D. V, 369 / E: slv полиѣти „polei”] 1 Poleire (1). 2 (Rar) Șlefuire fină.

poliet, ~ă a vz poleit2

poliit, ~ă a vz poleit2

polit, ~ă a vz poleit2 corectat(ă)

poluit, ~ă a vz poleit2

POLEIT 1 s. n. Poleire, șlefuire. Se întreținea din poleitul lentilelor. CAMIL PETRESCU, T. II 212.

POLEIT 2, -Ă, poleiți, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat subțire de metal (de obicei de aur sau de argint) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. Veneam acasă cu sinul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite. CREANGĂ, A. 14. O cetate frumoasă, care de albă ce era părea poleită cu argint. EMINESCU, N. 14. Parveniții, șireții. seamănă în lume cu fierul poleit: cum se-ntrebuințează, îndată s-a roșit. BOLINTINEANU, O. 149. Mihnea a-mbrăcal cioareci albi, tiviți cu găitane de fir, cizme cu pinteni poleiți. ODOBESCU, S. A. 89. ♦ (Despre păr) Blond, auriu. Născu doi feciori... Cu cosițe poleite Și cu fețe înflorite. ALECSANDRI, P. II 181. ◊ (Poetic) Sub norii subțiri și dezlînați, cu margini poleite, abia se desenează pe bolta purpurie o linie frîntă. BART, S. M. 38. 2. (În expr.) Leit-poleit v. leit.

poleit a. daurit: leit poleit, aidoma. ║ n. lucrare de a polei.

poleít, -ă adj. Acoperit cu poleĭală. Fig. Cĭoplit, civilizat. Leit poleit, absolut identic, aidoma: acest băĭat e leit poleit tată-su.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poleit s. n.

poleit s. n.

poleit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLEIT adj. suflat, (reg.) poligit. (Obiecte ~.)

POLEIT s. v. poleire.

POLEIT adj. suflat, (reg.) poligit. (Obiecte ~.)

POLEIT s. poleire, suflare, (pop.) spoire, spoit. (~ unui obiect cu argint.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Poleitul v. Polieuct 2.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

poleit, -ă, poleiți, -te adj. (intl.) 1. arestat. 2. îmbrăcat în haine de deținut.

Intrare: Poleitul
Poleitul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Poleitul
Intrare: poleit (adj.)
poleit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleit
  • poleitul
  • poleitu‑
  • poleită
  • poleita
plural
  • poleiți
  • poleiții
  • poleite
  • poleitele
genitiv-dativ singular
  • poleit
  • poleitului
  • poleite
  • poleitei
plural
  • poleiți
  • poleiților
  • poleite
  • poleitelor
vocativ singular — —
plural — —
polăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poliit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poluit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poliet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: poleit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleit
  • poleitul
  • poleitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • poleit
  • poleitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poleit, poleităadjectiv

  • 1. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: poligit suflat
    • format_quote Veneam acasă cu sînul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite. CREANGĂ, A. 14. DLRLC
    • format_quote O cetate frumoasă, care de albă ce era părea poleită cu argint. EMINESCU, N. 14. DLRLC
    • format_quote Parveniții, șireții. seamănă în lume cu fierul poleit: cum se-ntrebuințează, îndată s-a roșit. BOLINTINEANU, O. 149. DLRLC
    • format_quote Mihnea a-mbrăcat cioareci albi, tiviți cu găitane de fir, cizme cu pinteni poleiți. ODOBESCU, S. A. 89. DLRLC
    • 1.1. Despre păr: auriu, blond. DLRLC
      sinonime: auriu blond
      • format_quote Născu doi feciori... Cu cosițe poleite Și cu fețe înflorite. ALECSANDRI, P. II 181. DLRLC
      • format_quote Sub norii subțiri și dezlînați, cu margini poleite, abia se desenează pe bolta purpurie o linie frîntă. BART, S. M. 38. DLRLC
    • 1.2. figurat Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). DEX '09 DEX '98
  • chat_bubble Leit-poleit. DLRLC
etimologie:

poleitsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.