4 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLEÁC, -Ă, poleci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. [Pl. și: (m.) poleaci] – Din pol. polak, ucr., rus., sb. poljak.

poleac, ~ă [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 324 / V: (reg) ~ah, ~lac / Pl: ~eci, ~ece / E: pn Polak, ucr, rs поляк] 1-9 smf, a (Îrg) Polonez (1-9). 10 smf (Buc) Persoană care are un defect de vorbire. 11 smf (Reg) Reformat2.

POLEÁC, -Ă, poleaci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. – Din pol. polak, ucr., rus., scr. poljak.

POLEÁC, poleci, s. m. (Învechit și regional) Polon, polonez.

poleác, -ă s., pl. ecĭ, ece (rut. Póleak, rus. Poleák, pol. Polak). Est. Polon, Leah. V. și Rusneac.

polac, ~ă smf, a vz poleac

poleah, ~ă smf, a vz poleac


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poleác (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. poléci; adj. f., s. f. poleácă, pl. poléce

poleác s. m., adj. m., pl. poléci; f. sg. poleácă, g.-d. art. polécei, pl. poléce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLEÁC s., adj. v. polon, polonez.

poleac s., adj. v. POLON. POLONEZ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poleác (poléci), s. m. – Polonez. Sl. poljakŭ, cf. sb., cr., slov., rus. poljak. Înv., modern. polon, adj. (polonez) din lat. polonus, sec. XIV, și polonez, s. m.Der. polcă, s. f. (Mold., jachetă, pieptar), din pol. polka „poloneză”, cf. rut. poljka „haină lungă” (Tiktin); polcuță, s. f. (Mold., vestă); polecesc, adj. (înv., polon); poloșe (var. polușe), s. f. (oaie de rasă polonă). – Cf. leah.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poleác, -ă, poléci, -ce, adj., s.m. și f. (înv. și reg.) 1. polon, polonez, leșesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m. și f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. și f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. și f.) persoană scoasă din evidența militară; reformat.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POLEAC etnic, < ucr. полят „polon”. 1. – Avram (Sur XI). 2. Poleca, Radu (AO V -119); folosit ca poreclă sau ca nume de familie, el poate designa originea.

Intrare: Poleac
Poleac nume propriu
nume propriu (I3)
  • Poleac
Intrare: poleac (masc. -eaci)
poleac (masc. -eaci) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleac
  • poleacul
  • poleacu‑
plural
  • poleaci
  • poleacii
genitiv-dativ singular
  • poleac
  • poleacului
plural
  • poleaci
  • poleacilor
vocativ singular
plural
polac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poleah
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: poleac (masc. -eci) (adj.)
poleac (masc. -eci) adjectiv
adjectiv (A57)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleac
  • poleacul
  • poleacu‑
  • polea
  • poleaca
plural
  • poleci
  • polecii
  • polece
  • polecele
genitiv-dativ singular
  • poleac
  • poleacului
  • polece
  • polecei
plural
  • poleci
  • polecilor
  • polece
  • polecelor
vocativ singular
plural
Intrare: poleac (masc. -eci) (s.m.)
poleac (masc. -eci) substantiv masculin
substantiv masculin (M37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleac
  • poleacul
  • poleacu‑
plural
  • poleci
  • polecii
genitiv-dativ singular
  • poleac
  • poleacului
plural
  • poleci
  • polecilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)