3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POGÁN, -Ă, pogani, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre ființe) Mare, voinic, vânjos. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, grozav. 3. (Despre oameni) Urât, slut, hidos. ♦ Fără milă, rău, crud. ♦ (Adverbial) Stâlcit, stricat. [Acc. și: pógan] – Din sl. poganŭ, magh. pogány.

POGÁN, -Ă, pogani, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre ființe) Mare, voinic, vânjos. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, grozav. 3. (Despre oameni) Urât, slut, hidos. ♦ Fără milă, rău, crud. ♦ (Adverbial) Stâlcit, stricat. [Acc. și: pógan] – Din sl. poganŭ, magh. pogány.

pogan, ~ă [At: PRAV. GOV. 134v/14 / A și: pogan / V: (rar) ~gon, (îrg) ~găn / Pl: ~i, ~e / E: slv поганъ, mg pogány] 1-2 a (Îrg) (Om) păgân. 3 a (Reg; d. oameni) Iute la mânie Si: arțăgos, furios. 4 a (Reg; d. oameni) Fără milă Si: aprig, crud, cumplit, rău, (înv) câinos, crâncen. 5 sf (Mar) Ciudă. 6 sm (Olt; spc) Copil rău. 7 sma (Ban) Drac. 8 a (Reg; d. ființe) Urât. 9 a (Reg; d. ființe) Slut. 10 av Urât. 11 av Grosolan. 12 a (Trs) Aftă. 13 sf (Reg) Boală de vite, probabil febră aftoasă. 14 a (Reg; d. oameni) Mare. 15 a (Reg; pex; d. ființe) Puternic. 16 a (Trs) Care are mare putere de muncă. 17 a (Trs) Care lucrează mult Si: harnic. 18 a (Trs; Ban; d. stări, acțiuni, fenomene ale naturii etc.) Intens. 19 a (Trs; Ban; d. acțiuni, fenomene ale naturii etc.) Care este în plină desfășurare, în toi Si: grozav, strașnic. 20 a (Trs; Ban; d. anotimpuri, perioade de timp etc.) Cu o vreme foarte rea. 21 a (Reg) Murdar. 22 a (Reg) Spurcat. 23 sm (Reg) Om prost.

POGÁN, -Ă, pogani, -e, adj. (Transilv.) 1. (Despre ființe) Mare, puternic, voinic; grozav, groaznic. Se duce el zmeul c-o falcă-n cer, cu alta-n pămint, de gîndeai că are să se prăpădească lumea, atît era de pogan. La TDRG. ♦ (Rar) Cîinos, fără milă. Domnul la care a slujit tata e atît de pogan, de-a omorît și pre tata și pre mama. RETEGANUL, P. V 46. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, cumplit. Numai de nutreț și de vite le era vorba și de iarna cea pogană. AGÎRBICEANU, S. P. 29. Cînd era veselia mai pogană, Ileana iese afară, se duce la tăietor. RETEGANUL, P. I 58. ◊ (Adverbial) Cîinele începu a lătra mai pogan decît la lupi. RETEGANUL, P. III 3. 3. (Mold.; despre oameni) Urît, slut. O știu... că sînt pogan, că mi-i silă de mine singur. La TDRG. Multe fete erau în mahala; dar nu-i plăceau... pe urmă-s și pogane. CONTEMPORANUL, VII 483. Niște oameni urîți și pogani mergeau în urma mea. ȘEZ. II 161. ♦ (Adverbial) Stîlcit, stricat. Dar apoi și de vorbit. se vede că vorbim pogan. CREANGĂ, A. 91. – Accentuat și: pógan.

pògan a. și adv. Mold. și Tr. slut, tare urît: se vede că vorbim pogan și rău de tot CR. [Serb. POGAN, spurcat, murdar, lit. păgân (v. pângări)].

pógan, -ă adj. (sîrb. pógan, vsl. poganŭ, păgîn, spurcat, d. lat. pagánus. V. păgîn, pîngăresc). Slut, urît: om pogan, vorbă pogană. Adv. A vorbi pogan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pogán (reg.) adj. m., pl. pogáni; f. pogánă, pl. pogáne

pogán adj. m., pl. pogáni; f. sg. pogánă, pl. pogáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POGÁN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.

POGÁN adj. v. colosal, diform, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, hidos, hâd, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător, monstruos, năprasnic, necredincios, păgân, pocit, puternic, respingător, robust, schimonosit, slut, solid, strașnic, strâmb, tare, teribil, urât, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.

pogan adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.

pogan adj. v. COLOSAL. DIFORM. EXTRAORDINAR. FENOMENAL. FORMIDABIL. GROAZNIC. GROZAV. HIDOS. HÎD. INFERNAL. ÎNFIORĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. MONSTRUOS. NĂPRASNIC. NECREDINCIOS. PĂGÎN. POCIT. PUTERNIC. RESPINGĂTOR. ROBUST. SCHIMONOSIT. SLUT. SOLID. STRAȘNIC. STRÎMB. TARE. TERIBIL. URÎT. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pogán, -ă, pogani, -e, adj. – (reg.) 1. Mare, voinic, vânjos. 2. Crud, rău, fără milă. – Din sl. poganŭ, magh. pogány (Scriban, DEX, MDA).

pogán, -ă, adj. – 1. Mare, voinic, vânjos. 2. Crud, rău, fără milă. – Din sl. poganŭ, magh. pogány.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POGAN magh. pogany „păgîn”. 1. Pogan s.;. Pogănești ss., ard. 2. Prin etim. populară: Pogonești numele cîtorva sate moldovenești; 1-2 din n. de persoană.

Intrare: pogan
pogan adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogan
  • poganul
  • poganu‑
  • pogană
  • pogana
plural
  • pogani
  • poganii
  • pogane
  • poganele
genitiv-dativ singular
  • pogan
  • poganului
  • pogane
  • poganei
plural
  • pogani
  • poganilor
  • pogane
  • poganelor
vocativ singular
plural
Intrare: pogan
pogan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogan
  • poganul
  • poganu‑
  • poga
  • pogana
plural
  • pogani
  • poganii
  • pogane
  • poganele
genitiv-dativ singular
  • pogan
  • poganului
  • pogane
  • poganei
plural
  • pogani
  • poganilor
  • pogane
  • poganelor
vocativ singular
plural
pogăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Pogan
Pogan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pogan
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)