2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODOÁBĂ, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Însușire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.

PODOÁBĂ, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Însușire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.

podoa [At: COD. VOR2 152/12 / V: ~do / Pl: ~be / E: slv подоба] 1 sf Ceea ce servește pentru a înfrumuseța, a împodobi ceva sau pe cineva Si: (pop) găteală, (înv) podobitură. 2 sf Element decorativ din motive sculptate, pictate etc. Si: ornament (1). 3 sf (Pex) Lucru de preț Si: odor. 4 sf (Spc) Bijuterie. 5 sf (Spc; lpl) Obiecte cu care se împodobește pomul de iarnă, de nuntă, de înmormântare. 6 sf Însușire pozitivă. 7 sf (Pex; ccr) Ceea ce constituie o însușire. 8-9 sf (Fig) (Ceea ce constituie un motiv de) cinste. 10-11 sf (Fig) (Ceea ce constituie un motiv de) mândrie. 12 sf (Fig) Strălucire. 13 sf (Reg; euf) Organ genital la oameni și la animale. 14 sf (Pop; euf; irn; gmț) Diferite boli venerice sau de piele. 15 sf (Pop; irn; euf) Insecte parazite care trăiesc pe organismul uman sau animal. 16 sf (Bot; reg; îc) ~a-ferestrelor Cerceluși (Fuchsia hybrida). 17 sf (Bot; reg; îc) ~ba-zilei Barba-împăratului (Mirabilis jalapa). 18 sf (Reg; îc) ~ba-pământului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 19 (Înv) Înfățișare. 20 sf (În legătură cu verbele „a fi”, „a face”) Cu ~ (sau în ~ba) Asemenea. 21 sf (Înv; îlav) Cu (sau pre ~) După cum se cuvine. 22 sf (Înv; îal) În mod corespunzător. 23 a (Înv; îs) ~ vreme Timp potrivit Si: prilej.

PODOÁBĂ, podoabe, s. f. 1. Lucru, aspect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament. Peste tot locul învie același dor de podoabă, de expansiune. ARGHEZI, P. T. 21. Capitala rîdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fîlfîiau pe clădirile principale. REBRREANU, R. I 195. Avea o traistă cu săgeți, Un cal arab cu părul creț Și pe curea, podoabe-n zale. COȘBUC, P. II 255. ◊ Fig. O floarea-soarelui uitată se scutură și își despoaie Podoaba razelor apuse. ANGHEL, Î. G. 15. Nimic nu dă lumii o mai strălucită podoabă decît omul. SLAVICI, O. I 159. Cît de sus ridici acuma în gîndirea ta pe-o roabă, Cînd durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. EMINESCU, O. I 154. ♦ Fig. Ceea ce este deosebit prin calitățile sale. Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrînd, se vede, să mă mustre: În colibile lacustre... fui podoaba Tribului întreg. COȘBUC, P. I 319. Cum se prăpădi, podoabă de om! VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Lucru de preț, obiect de valoare; odor; bijuterie, giuvaier. [Brățara] e o podoabă frumoasă și rară. C. PETRESCU, A. 56. Palatul în care ședeau moșnegii și cu nora, cu toate bogățiile și podoabele din el, s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului, de mai înainte. CREANGĂ, P. 89. Pe-Oprișanul să-l aduci Cu toate podoabele, Cu toate averile, Să-și dea socotelele! ALECSANDRI, P. P. 202.

PODOÁBĂ ~e f. 1) Obiect folosit pentru înfrumusețare; ornament. 2) Obiect din metal prețios incrustat cu pietre scumpe; giuvaier; bijuterie. 3) fig. Persoană sau obiect cu calități deosebite (bune sau rele). Bună ~. [G.-D. podoabei] /<sl. podoba

podoabă f. ceeace împodobește. [Slav. PODOBA, bunacuviință].

podoábă (oa dift.) f., pl. e (vsl. podoba, cuviință, d. doba, oportunitate, care vine d. dobrŭ, bun; bg. podobie, sîrb. podoba, asemănare; rut. podóba, față, plăcere, rus. podóba, obiceĭ. V. prăpădoamnă). Ornament. Fig. Persoană de valoare: podoaba barouluĭ. Maĭ des iron. Sculă, gĭuvaĭer, poamă: ce podoabă e și el!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podoábă s. f., g.-d. art. podoábei; pl. podoábe

podoábă s. f., g.-d. art. podoábei; pl. podoábe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PODOÁBĂ s. 1. decor, decorație, ornament, ornamentație, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de ~.) 2. găteală, (rar) modă, (pop.) dichis. (Obiecte de ~ feminină.) 3. v. bijuterie. 4. v. înfloritură.

PODOA s. 1. decor, decorație, ornament, ornamentație, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de ~.) 2. găteală, (rar) modă, (pop.) dichis. (Obiecte de ~ feminină.) 3. bijuterie, giuvaer, odor, (înv. și pop.) giuvaerica, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur și alte ~.) 4. înfloritură, ornament. (~ arhitectonică.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podoábă (podoábe), s. f. – Ornament, bijuterie. Sl. podoaba (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271; Conev 85). – Der. (îm)podobi, vb. (a orna, a găti; a se asemăna), din sl. podobiti; podobie, s. f. (înv., comparație; cîntare liturgică servind drept model), din sl. podobije; podobnic, adj. (înv., asemănător, comparabil); despodobi, vb. (a scoate podoabele, a se dezbrăca); preapodobie, s. f. (sanctitate), din sl. prĕpodobije, înv.; preapodobin (var. preapodobnic, preapodobit), adj. (înv., sfînt), din sl. prĕpodobinŭ; spobodi, vb. (a face demn, meritoriu), din sl. sŭpodobiti.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PODOABĂ. Subst. Podoabă, împodobire, găteală, dichis (pop. și fam.), decor, ornament, ornamentație, zorzoane, farafastîcuri (fam. și peior.), țarțamuri (reg.). Dantelărie, ceaprăzărie. Coroană, coroniță (dim.), cunună, cununiță (dim.). Dantelă, danteluță (dim.), cipcă (reg.), horbotă (reg.), horboțică (dim., reg.). Franj, țarțam (reg.), ciucure, ciucuraș (dim.), ciucurel, canaf, pompon, tuftur (reg.), peleș (reg.). Panglică, panglicuță (dim.), panglicea (reg.), cordea, cordeluță (dim.), betea (reg.); fundă, fiong (înv. și reg.). Sovon (pop.). Broderie, chilim, găurele, firet; alesătură, cusătură. Ceapraz, găitan, brandenburg, treflă, șiret, șinor (reg.), șnur, șnuruleț (dim.); sărad (reg.); dragon. Panaș, egretă, surguci, pompon, pană, penaj. Bijuterie, giuvaer, odor, gemă, giuvaericale (pop.). Brodeză. Ceaprazar, găitănar (înv.). Bijutier, giuvaergiu. împodobire, înfrumusețare, ornamentare, ornamentație; gătire, dichisire (pop. și fam.) înzorzonare, împopoțonare. Adj. Împodobit, înfrumusețat, ornat, gătit, dichisit (pop. și fam.); înzorzonat, împopoțonat, înțoțonat (rar). Vb. A (se) împodobi, a (se) înfrumuseța, a orna; a (se) găti, a (se) dichisi (pop. și fam.); a (se) înzorzona, a (se) împopoțona, a (se) împopoța (reg.), a (se) înțoțona (rar). V. bijuterie, îmbrăcare, îmbrăcăminte, împodobire.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PODOABĂ subst. 1. Podoaba f. (Viciu). 2. Podobaia fam., 1700 (Vieri 68).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

podoabă, podoabe s. f. (peior.) femeie ușuratică.

Intrare: Podoabă
Podoabă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Podoabă
Intrare: podoabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podoa
  • podoaba
plural
  • podoabe
  • podoabele
genitiv-dativ singular
  • podoabe
  • podoabei
plural
  • podoabe
  • podoabelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podo
  • podoba
plural
  • podobe
  • podobele
genitiv-dativ singular
  • podobe
  • podobei
plural
  • podobe
  • podobelor
vocativ singular
plural

podoabă podobă

  • exemple
    • Peste tot locul învie același dor de podoabă, de expansiune. ARGHEZI, P. T. 21.
      surse: DLRLC
    • Capitala rîdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fîlfîiau pe clădirile principale. REBRREANU, R. I 195.
      surse: DLRLC
    • Avea o traistă cu săgeți, Un cal arab cu părul creț Și pe curea, podoabe-n zale. COȘBUC, P. II 255.
      surse: DLRLC
    • figurat O floarea-soarelui uitată se scutură și își despoaie Podoaba razelor apuse. ANGHEL, Î. G. 15.
      surse: DLRLC
    • figurat Nimic nu dă lumii o mai strălucită podoabă decît omul. SLAVICI, O. I 159.
      surse: DLRLC
    • figurat Cît de sus ridici acuma în gîndirea ta pe-o roabă, Cînd durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • [Brățara] e o podoabă frumoasă și rară. C. PETRESCU, A. 56.
        surse: DLRLC
      • Palatul în care ședeau moșnegii și cu nora, cu toate bogățiile și podoabele din el, s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului, de mai înainte. CREANGĂ, P. 89.
        surse: DLRLC
      • Pe-Oprișanul să-l aduci Cu toate podoabele, Cu toate averile, Să-și dea socotelele! ALECSANDRI, P. P. 202.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Obiect din metal prețios incrustat cu pietre scumpe.
        surse: NODEX
    • exemple
      • Cum se prăpădi, podoabă de om! VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Ceea ce este deosebit prin calitățile sale.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrînd, se vede, să mă mustre: In colibile lacustre... fui podoaba Tribului întreg. COȘBUC, P. I 319.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Persoană sau obiect cu calități deosebite (bune sau rele).
      exemple
      • Bună podoabă.
        surse: NODEX
  • 2. popular Nume dat unor boli de piele.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 2.1. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: