4 intrări

Articole pe această temă:

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori înalți, cu ramuri subțiri (îndreptate în sus), cu scoarța netedă, alb-cenușie și cu frunzele oval-lanceolate, argintii pe partea inferioară, cu pețiolul lung și flori crescute în amenți (Populus).Expr. Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori înalți, cu ramuri subțiri (îndreptate în sus), cu scoarța netedă, alb-cenușie și cu frunzele oval-lanceolate, argintii pe partea inferioară, cu pețiolul lung și flori crescute în amenți (Populus).Expr. Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PLOP, plopi, s. m. Arbore înalt, din familia salica- ceelor, cu ramuri subțiri și îndreptate în sus; crește în regiunile temperate ale emisferei boreale, prin lunci și păduri sau cultivat (Populus). La Curțile-Nouă, din capăt de țară, Tremură din vîrfuri plopi cu frunsa rară. IOSIF, P. 58. Săniuța e durată Dintr-un lemn ușor de plop. ALECSANDRI, P. A. 186. Cînd va face plopul mere și răchita micșunele (= niciodată). ◊ Expr. Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. Cucoana Sevastița, mătușă cam de plop a lui Andrei, o femeie mică, uscățivă. HOGAȘ, DR. 216. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarța netedă, albă-cenușie, cu frunzele argintii pe dos (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarța crăpată, de culoare închisă, al cărui lemn alb și moale se întrebuințează în industrie și a cărui scoarță se folosește la tăbăcitul pieilor (Popidus nigra). Din plopul-negru, răzimat în aer Noaptea pe șesuri se desface lină. ARGHEZI, V. 50. Plop-negru, încrustat în ger Și-ncremenit subt lună Cu rămuriș de zgură și de fier. TOPÎRCEANU, B. 86; plop-tremurător (sau -de-munte) = specie de plop ale cărui frunze mătăsoase tremură la cea mai mică adiere a vîntului (Popidus tremula ); plop-plutaș (sau -piramidal) = plută (2). Parcul meu se compune de doi plopi-plutași. NEGRUZZI, S. I 96.

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori înalți, cu ramuri subțiri (îndreptate în sus) (Populus). Cînd va face plopul mere și răchita micșunele (= niciodată). ◊ Expr. Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarța netedă, albă-cenușie și cu frunzele argintii pe partea inferioară (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarța crăpată, de culoare închisă, al cărui lemn moale se întrebuințează în industrie și a cărui scoarță se folosește la tăbăcitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurător (sau -de-munte) = specie de plop ale cărui frunze tremură la cea mai mică adiere a vîntului (Populus tremula).Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PLOP s. (BOT.) 1. (Populus alba) plută. 2. (Populus nigra) (reg.) plopotaș, plută. 3. (Populus tremula) (reg.) plută. 4. (Populus canescens) (reg.) plută.

plop (plópi), s. m. – Arbore înalt cu ramuri subțiri (îndreptate în sus). – Mr. plop, plup. Lat. pōpŭlus, prin intermediul unei var. pop. *plōppus (Diez, I, 323; Pușcariu 1341; Candrea-Dens., 1412; REW 6655), cf. alb. pljep (Philippide, II, 651), it. chioppo (Battisti, II, 907), cat. clop, sp. chopo, port. choupo (Garcia de Diego, RFE, IV, 205), cf. v. fr. peuplepeuplier.Der. plopiște, s. f. (pădure de plopi); plopar, s. m. (insectă, Saperda carcharias); plopiș, s. n. (pădure de plopi).

PLOP ~i m. Arbore cu tulpina înaltă și dreaptă, cu ramuri subțiri verticale, cu frunze late, lungi, pețiolate și cu flori dispuse în amenți plecați, folosit în scopuri industriale. ◊ ~ alb varietate de plop având scoarță albicioasă și frunze argintii pe dos. ~ negru varietate de plop având coroană largă și scoarță negricioasă, adânc brăzdată. ~ piramidal v. PLUTĂ II. ~ tremurător varietate de plop a cărei frunză tremură la cea mai ușoară adiere de vânt. Când va face ~ul pere și răchita micșunele niciodată. Văr (sau mătușă, unchi) de ~ rudă îndepărtată. /<lat. ploppus

plop m. arbore înalt cu scoarța crăpată ce crește în locuri umede: 1. (alb), v. plută; 2. (negru), lemnu-i moale e întrebuințat în industrie (Populus nigra). [Lat. POPULUS].

plop m. (lat. pôpŭlus, de unde s’a făcut poplus, apoĭ plŏppus; it. pioppo, vfr. peuple [azĭ peuplier], sp. chopo, pg. choupo. Cp. cu pleoapă). Un copac din familia sălciiĭ (pópulus [alba, nigra, trémula și pyramidalis]). Iron. Cînd va face plopu pere și răchita vișinele, nicĭ-odată. – În vest pleop (eo dift.). – Plopiĭ cresc de ordinar pin luncĭ și-s de maĭ multe felurĭ. Eĭ ajung pînă la o înălțime de 20 de metri, afară de plopu piramidal, care ajunge pînă la 40 de metri. Frunzele lor (maĭ ales ale celuĭ tremurător saŭ fîșîitor) se mișcă la cel maĭ ușor vînt producînd un freamăt foarte plăcut. V. plută.

!plop-álb (plantă) s. m., pl. plopi-álbi

!plop-de-múnte (plantă) s. m., pl. plopi-de-múnte


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PLOP s. (BOT.) 1. (Populus alba) plută. 2. (Populus nigra) (reg.) plopotaș, plută. 3. (Populus tremula) (reg.) plută. 4. (Populus canescens) (reg.) plută.

PLOP (lat. populus) s. m. Arbore din genul Populus, familia salicaceelor, cu frunze ovat-lanceolate, pețiol lung și flori crescute în amenți, care apar înaintea frunzelor, cu fructul o capsulă, având multe semințe, prevăzute cu un smoc de perișori albi, mătăsoși. În România cresc spontan: p. alb (P. alba), înalt de c. 30 m, cu coroană largă și scoarță albicioasă, răspândit în lunci, zona de câmpie și de deal; p. tremurător (P. tremula), înalt de c. 20 m, cu scoarță gălbuie, frecvent în zona dealurilor și în etajul montan și p. negru (P. nigra), înalt de c. 30 m, cu scoarță negricioasă, răspândit în lunci și depresiuni și cultivat de-a lungul șoselelor. Speciile cele mai frecvent cultivate sunt p. piramidal (P. nivra var. italica), precum și p. negru hibrid (P. euramericana), acesta din urmă mai ales în plantații forestiere. Lemnul de p. se folosește în industria chibriturilor, a furnirelor, a celulozei.

PLOP subst. 1. – (Dm; 17 A IV 128; Isp II2); – Cozma (Glos); Plopescul (Dm; C Ștef); – Badea (Glos), scris Plopăscul, (16 A I 121); Plop/ești s. (Dm); -eni și -easa ss. 2. + -an, Plopana s. 3. Plopșor b., olt. (Sd VI 494). 4. Din sl. тoпoдъ „plop” + suf. -og: Topolog rîu, cu metateză: Potolog b. (Moț).

plop de múnte s. m. + prep. + s. m.

arată toate definițiile

Intrare: plop
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plop
  • plopul
  • plopu‑
plural
  • plopi
  • plopii
genitiv-dativ singular
  • plop
  • plopului
plural
  • plopi
  • plopilor
vocativ singular
plural
Intrare: Plop
nume propriu (I3)
  • Plop
Intrare: plop-alb
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plop-alb
  • plopul-alb
plural
  • plopi-albi
  • plopii-albi
genitiv-dativ singular
  • plop-alb
  • plopului-alb
plural
  • plopi-albi
  • plopilor-albi
vocativ singular
plural
Intrare: plop-de-munte
plop-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plop-de-munte
  • plopul-de-munte
plural
  • plopi-de-munte
  • plopii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • plop-de-munte
  • plopului-de-munte
plural
  • plopi-de-munte
  • plopilor-de-munte
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)