Pliniu m. 1. (cel Bătrân), învățat naturalist roman, peri vrând să vază d’aproape erupțiunea Vezuviului: Istorie naturală în 37 de cărți (23-79); 2. (cel Tânăr), nepotul celui precedent, pretor și consul: Scrisori (62-115).

PLINIU CEL BĂTRÂN (Caius Plinius Secundus) (23-79), istoric, filolog și literat roman. Considerat unul dintre cei mai iluștri savanți ai Antichității. A scris un tratat despre oratorie („Cei ce învață”) și o lucrare în opt părți: „Despre incertitudinile limbajului”. Cea mai importantă operă a sa, „Istoria naturală”, concepută ca o enciclopedie, este o adevărată sinteză a cunoștințelor epocii (geografie, zoologie, botanică, mineralogie, farmacologie). A murit în timpul erupției Vezuviului, care a îngropat orașele Pompei și Herculaneum.

PLINIU CEL TÂNĂR (Caius Plinius Caecilius Secundus) (c. 61-c. 113), om politic și scriitor roman. Nepotul lui Pliniu cel Bătrân. Demnitar în timpul împăraților Domițian și Traian. Cunoscut îndeosebi printr-un „Panegiric al împăratului Traian” și prin bogata sa corespondență („Epistole”), oglindă a societății romane contemporane lui și o sursă de informație istorică.