pistil¹ sn [At: ENC. AGR. / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc pestil] 1 Organ de reproducere femel al plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat Si: gineceu. 2 Piesă cilindrică sau tronconică de sticlă, de porțelan, de metal etc., cu unul sau cu ambele capete în formă de calotă sferică, cu care se sfărâmă, se amestecă sau se freacă, în mojar, diferite substanțe.

pistil² sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: tc pestil] Pastă uscată de fructe care se prezintă sub formă de foi groase de 2-4 mm.

PISTIL¹, pistiluri, s. n. 1. Organul femel reproducător al plantelor fanerogame format dintr-o parte mai umflată, numită ovar, prelungită printr-un gît îngust, numit stil, al cărui vîrf, ca o gămălie de ac, se numește stigmat. S-a observat că dacă pe stigmatul pistilului nu cade polenul staminelor, ovulele nu vor da semințe. BOTANICA 76. 2. Obiect de sticlă, de porțelan etc. cu care se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice.

PISTIL², pistiluri, s. n. Pastă de fructe uscată în formă de foaie groasă. Pistil de caise.

PISTIL s.n. 1. Organ de reproducere femel la plantele fanerogame, format din frunze modificate; gineceu (2). 2. Piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., avînd o umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în motor; pisălog. [Pl. -luri, -le. / < fr. pistil].

PISTIL s. n. 1. organ floral care conține elementele de reproducere femele; gineceu (2). 2. piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., având umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în mojar. (< fr. pistil, lat. pistillus)

PISTIL¹ ~uri n. 1) bot. Organ femel al florii, format din ovar, stil și stigmat, care servește la reproducere; gineceu. 2) Obiect de forma acestui organ al florii, folosit la pisarea substanțelor chimice sau farmaceutice. /<fr. pistil

PISTIL² ~uri n. 1) Pastă de fructe, uscată în formă de foaie grasă. 2) Varietate de astfel de pastă. /<turc. pestil

pistil n. unul din organele de fructificare la vegetale: pistilul se compune din ovariu, stil și stigmat.

pistil n. magiun de prune, de gutui. [Turc. PESTIL].

2) *pistíl n., pl. urĭ și e (lat. pistillum și -illus, pisălog, d. pinsere, pinsum, a pisa. V. piston). Bot. Organu feminin al floriĭ (numit și gineceŭ), compus din ovar, stil și stigmat.

1) pistíl n., pl. urĭ (turc. pestil, pesdil, de unde și ngr. pestéli, bg. pestil). Magĭun uscat în formă de foaĭe groasă: pistil de caise.

pistil (organ al plantelor; pastă de fructe) s. n., pl. pistiluri

pistil (organ al plantelor, pastă de fructe) s. n., pl. pistiluri

pistil (organ al plantelor, pastă de fructe) s. n., pl. pistiluri

PISTIL s. (BOT.) gineceu. (~ al unei flori.)

PISTIL s. (BOT.) gineceu. (~ al unei flori.)

pistil (pistiluri), s. n. – Pastă de fructe. Tc. pestil (Șeineanu, II, 297; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεστέλι, bg. pestil, sb. bestili.

pistil, pistiluri s. n. (er.) penis.