3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pistil1 sn [At: ENC. AGR. / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc pestil] 1 Organ de reproducere femel al plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat Si: gineceu. 2 Piesă cilindrică sau tronconică de sticlă, de porțelan, de metal etc., cu unul sau cu ambele capete în formă de calotă sferică, cu care se sfărâmă, se amestecă sau se freacă, în mojar, diferite substanțe.

pistil2 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: tc pestil] Pastă uscată de fructe care se prezintă sub formă de foi groase de 2-4 mm.

PISTÍL1, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil.

PISTÍL1, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil.

PISTÍL2, pistiluri, s. n. Pastă consistentă de fructe, uscată în formă de foaie groasă; (la pl.) diferite varietăți de pastă. – Din tc. pestil.

PISTÍL2, pistiluri, s. n. Pastă consistentă de fructe, uscată în formă de foaie groasă; (la pl.) diferite varietăți de pastă. – Din tc. pestil.

PISTÍL1, pistiluri, s. n. 1. Organul femel reproducător al plantelor fanerogame format dintr-o parte mai umflată, numită ovar, prelungită printr-un gît îngust, numit stil, al cărui vîrf, ca o gămălie de ac, se numește stigmat. S-a observat că dacă pe stigmatul pistilului nu cade polenul staminelor, ovidele nu vor da semințe, botanica 76. 2. Obiect de sticlă, de porțelan etc. cu care se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice.

PISTÍL2, pistiluri, s. n. Pastă de fructe uscată în formă de foaie groasă. Pistil de caise.

PISTÍL s.n. 1. Organ de reproducere femel la plantele fanerogame, format din frunze modificate; gineceu (2). 2. Piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., având o umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în motor; pisălog. [Pl. -luri, -le. / < fr. pistil].

PISTÍL s. n. 1. organ floral care conține elementele de reproducere femele; gineceu (2). 2. piesă cilindrică de metal, de porțelan etc., având umflătură la unul din capete, cu care se zdrobesc substanțele în mojar. (< fr. pistil, lat. pistillus)

PISTÍL2 ~uri n. 1) Pastă de fructe, uscată în formă de foaie grasă. 2) Varietate de astfel de pastă. /<turc. pestil

PISTÍL1 ~uri n. 1) bot. Organ femel al florii, format din ovar, stil și stigmat, care servește la reproducere; gineceu. 2) Obiect de forma acestui organ al florii, folosit la pisarea substanțelor chimice sau farmaceutice. /<fr. pistil

pistil n. magiun de prune, de gutui. [Turc. PESTIL].

pistil n. unul din organele de fructificare la vegetale: pistilul se compune din ovariu, stil și stigmat.

2) *pistíl n., pl. urĭ și e (lat. pistillum și -illus, pisălog, d. pinsere, pinsum, a pisa. V. piston). Bot. Organu feminin al floriĭ (numit și gineceŭ), compus din ovar, stil și stigmat.

1) pistíl n., pl. urĭ (turc. pestil, pesdil, de unde și ngr. pestéli, bg. pestil). Magĭun uscat în formă de foaĭe groasă: pistil de caise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pistíl (organ al plantelor, pastă de fructe) s. n., pl. pistíluri

pistíl (organ al plantelor, pastă de fructe) s. n., pl. pistíluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISTÍL s. (BOT.) gineceu. (~ al unei flori.)

PISTIL s. (BOT.) gineceu. (~ al unei flori.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pistíl (pistíluri), s. n. – Pastă de fructe. Tc. pestil (Șeineanu, II, 297; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεστέλι, bg. pestil, sb. bestili.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pistil, pistiluri s. n. (er.) penis.

Intrare: pistil
pistil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pistil (pl. -e)
pistil (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistil
  • pistilul
  • pistilu‑
plural
  • pistile
  • pistilele
genitiv-dativ singular
  • pistil
  • pistilului
plural
  • pistile
  • pistilelor
vocativ singular
plural
Intrare: pistil (pl. -uri)
pistil (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistil
  • pistilul
  • pistilu‑
plural
  • pistiluri
  • pistilurile
genitiv-dativ singular
  • pistil
  • pistilului
plural
  • pistiluri
  • pistilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)