4 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPĂRÚȘ, pipăruși, s. m., s. n. 1. S. m. (Bot.; pop.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante (în special ardeiul iute). 2. S. n. Numele unui dans popular care se joacă mai ales la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Piper + suf. -uș.

PIPĂRÚȘ, pipăruși, s. m., s. n. 1. S. m. (Bot.; pop.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante (în special ardeiul iute). 2. S. n. Numele unui dans popular care se joacă mai ales la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Piper + suf. -uș.

pipăruș sm [At: I. GOLESCU, C. / V: ~per~ / Pl: ~i / E: pipară + -uș] 1-10 (Reg; șhp) Pipărcuță (1-10). 11 (Prc) Ardei iute. 12 (Fig) Om sprinten. 13 (Bot; reg) Pochivnic (Asarum europaeum). 14 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 (Reg; art) Melodie după care se execută pipărușul (14). corectată

PIPĂRÚȘ, pipăruși, s. m. 1. (Mold.) Ardei mic și iute. Pipărușul pipară. PĂSCULESCU, L. P. 96. ◊ (Metaforic) [De ger] i se făcuse nasul pîpăruș și obrazul pătlăgea vînătă. La TDRG. 2. (În forma articulată) Numele unui dans popular, care se joacă mai ales la nunți. Trăgeau cu foc la niște hori, bătuta, brîul, ca-la-ușa-cortului, de unul singur, pipărușul și cîte jocuri toate. ISPIRESCU, L. 238.

PIPĂRÚȘ ~i m. 1) pop. Plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben, având gust dulce (sau iute); ardei. ◊ Cu ~ cu o ușoară nuanță obscenă; picant. 2) Fruct al acestei plante. /piper + suf. ~uș

pipăruș n. Mold. ardeiu. ║ adv. roșu ca un pipăruș: i se făcuse nasu pipăruș AL. [Diminutiv din piper].

Pipăruș m. copil cât un bob de piper dar de o putere afară din cale (în poveștile populare).

pipărúș m. (d. piper). Est. Ardeĭ mic, ardeĭ. – Pop. chi-. La Isp. „un dans pop.”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pipărúș s. m., pl. pipărúși

pipărúș s. m., pl. pipărúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIPĂRÚȘ s. v. ardei, piperul-lupului, popilnic.

pipăruș s. v. ARDEI. PIPERUL-LUPULUI. POPILNIC.

Intrare: Pipăruș
Pipăruș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pipăruș
Intrare: pipăruș (bot.)
pipăruș1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipăruș
  • pipărușul
  • pipărușu‑
plural
  • pipăruși
  • pipărușii
genitiv-dativ singular
  • pipăruș
  • pipărușului
plural
  • pipăruși
  • pipărușilor
vocativ singular
plural
piperuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pipăruș (dans)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipăruș
  • pipărușul
  • pipărușu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pipăruș
  • pipărușului
plural
vocativ singular
plural
piperuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Pipăruș-Petre
Pipăruș-Petre nume propriu
compus
Surse flexiune: IVO-III
  • Pipăruș-Petre
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pipăruș (bot.) piperuș

etimologie:

  • Piper + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09

pipăruș (dans) piperuș

  • 1. Numele unui dans popular care se joacă mai ales la nunți; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Trăgeau cu foc la niște hori, bătuta, brîul, ca-la-ușa-cortului, de unul singur, pipărușul și cîte jocuri toate. ISPIRESCU, L. 238.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Piper + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09