2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSIÁN, -Ă s. m. și f., adj. v. persan.

PERSIÁN, -Ă s. m. și f., adj. v. persan.

PERSIÁN, -Ă adj. v. persan.

persian a. ce ține de Persia. ║ m. locuitor din Persia.

*Persián, -ă s. (d. Persia). Pers actual. Adj. Persic: limba persiană.

PERSÁN, -Ă, persani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Persiei sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia ori la persani; persienesc. ◊ Covor persan (și substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine confecționat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de persani (1). [Var.: persián, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. persan.

persan, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 200/27 / V: ~sian, ~ă smf, a / Pl: ~i, ~e / E: fr persan, it persiano] 1-2 smf Persoană care făcea parte din populația de bază a Persiei sau care era originară de acolo Si: pers (1-2). 3 s (Lpl) Popor care locuia în Persia (3). 4-5 a Care aparține (Persiei sau) persanilor (3) Si: persienesc (1-2), (rar) persic (1-2), (înv) persesc (1-2), persiesc (1-2), persicesc (1-2), persid (1-2), persidesc (1-2). 6-7 a Care este caracteristic (Persiei sau) persanilor (3) Si: persienesc (3-4), (rar) persic (3-4), (înv) persesc (3-4), persiesc (3-4), persicesc (3-4), persid (3-4), persidesc (3-4). 8-9 Care se referă (la Persia sau) la persani (3) Si: persienesc (5-6), (rar) persic (5-6), (înv) persesc (5-6), persiesc (5-6), persicesc (5-6), persid (5-6), persidesc (5-6). 10-11 sn, a (Șîs covor ~) (Covor) confecționat, la origine, în Persia, cu modele orientale rafinate și cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime, pe toată suprafața covorului, ceea ce îi dă un aspect de blană mătăsoasă. 12 sf Limbă vorbită de persani (1).

PERSÁN, -Ă, persani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Persiei sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia; persienesc. ◊ Covor persan (și substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine confecționat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de persani (1). [Var.: persián, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. persan.

PERSÁN1, -Ă, persani, -e, adj. (Și în forma persian) Al perșilor, din Persia. Sfîrșitul acestei istorisiri părea cu totul nelămurit, din pricina învățaților persieni. SADOVEANU, D. P. 181. Apoi cutreieră mahalalele, așa, îmbrăcat ca un vînzător, cu două covoare persane pe umăr. CAMIL PETRESCU, O. II 115. Eu știu... izbucni neașteptat, ce glas ascuțit de eunuc, un sclav persan, în grai persan. PETRESCU, R. DR. 12. – Variantă: persián, -ă adj.

PERSÁN2, -Ă, persani, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Persiei sau originară din această țară.

PERSÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran). II. adj. care aparține Iranului. ♦ artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia). ◊ (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan. (< fr. persan)

PERSÁN2 ~ă (~i, ~e) Care aparține Iranului (în trecut Persiei) sau populației lui. /<fr. persan

PERSÁN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Iranului (în trecut Persiei) sau este originară din Iran. /<fr. persan

PERSÁNĂ1 f. mai ales art. Limba persanilor. /<fr. persan

Persan m. locuitor din Persia modernă. ║ a. ce ține de această țară: limba persană.

*Persán, -ă s. (fr. Persan). Pers actual. Adj. Persic: steagu persan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

persán adj. m., s. m., pl. persáni; adj. f., s. f. persánă, pl. persáne

persánă (limbă) s. f., g.-d. art. persánei

persán s. m., adj. m., pl. persáni; f. sg. persánă, g.-d. art. persánei, pl. persáne

arată toate definițiile

Intrare: persan (adj.)
persan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • persan
  • persanul
  • persanu‑
  • persa
  • persana
plural
  • persani
  • persanii
  • persane
  • persanele
genitiv-dativ singular
  • persan
  • persanului
  • persane
  • persanei
plural
  • persani
  • persanilor
  • persane
  • persanelor
vocativ singular
plural
persian adjectiv
adjectiv (A21)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • persian
  • persianul
  • persianu‑
  • persia
  • persiana
plural
  • persieni
  • persienii
  • persiene
  • persienele
genitiv-dativ singular
  • persian
  • persianului
  • persiene
  • persienei
plural
  • persieni
  • persienilor
  • persiene
  • persienelor
vocativ singular
plural
Intrare: persan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • persan
  • persanul
  • persanu‑
plural
  • persani
  • persanii
genitiv-dativ singular
  • persan
  • persanului
plural
  • persani
  • persanilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M23)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • persian
  • persianul
  • persianu‑
plural
  • persieni
  • persienii
genitiv-dativ singular
  • persian
  • persianului
plural
  • persieni
  • persienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)