2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERȘ, perșuri, s. n. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălțime. ♦ P. ext. Număr de circ executat cu această prăjină. – Din fr. perche.

PERȘ, perșuri, s. n. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălțime. ♦ P. ext. Număr de circ executat cu această prăjină. – Din fr. perche.

perș1 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr perche] (Spt) Prăjină specială, folosită la săriturile în înălțime.

PERȘ s.n. (Sport) Prăjină de construcție specială folosită pentru sărituri în înălțime. [< fr. perche].

PERȘ s. n. prăjină de construcție specială, pentru sărituri (acrobatice). ◊ (p. ext.) număr de circ executat cu prăjina. (< fr. perche)

PERȘ ~e n. 1) Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălțime. 2) Număr de circ executat cu această prăjină. /<fr. perche


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PERȘ cf. srb-cr. Pêrša ipoc. < Petrus (com. Cristurean). 1. Perșu b. (17 B II 205). 2. Perșea, Șt., mold, 1654 (Sur X); Perșa, Manea, mare vornic (16 B I 192, II 25) zis și Perșanul 3. Perșoiu, Stan, ard, (Cat gr I); – B. (Cîmp); Perșani, culme și s. (Făgăraș); Perșinaru, I, (Șchei IV), prob. cu suf. de apartenență locală -ar „de la Perșani”. V. și Părșu, Părșoiu, Părșan la Pîrș,

Intrare: Perș
Perș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Perș
Intrare: perș
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pe
  • perșul
  • perșu‑
plural
  • perșuri
  • perșurile
genitiv-dativ singular
  • pe
  • perșului
plural
  • perșuri
  • perșurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perș

  • 1. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălțime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: