6 intrări

school Articole pe această temă:

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, folosită în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊ Compuse: Pelin-alb (sau -mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin-de-mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scop curativ. – Din bg. pelin.

pelin [At: N. TEST. (1648), 309v/15 / V: (reg) pil~ / Pl: ~i și (18-20) ~uri / E: bg пелин] 1 sm (Reg; șîc ~-alb, ~-adevărat, ~-bun, ~-de-grădină, ~-de-rusalii, ~-negru, ~-verde) Plantă erbacee din familia compozitelor, mirositoare și cu gust amar, cu rizom ramificat, cu tulpină dreaptă și înaltă, cu frunze compuse, spintecate, păroase și cenușii și cu flori galbene, folosită în medicină și la prepararea unor băuturi alcoolice Si: iarba-fiarelor, lemnul-Domnului, peliniță (4), peliș3 (Artemisia absinthium). 2 sm (Bot; reg; șîc ~-alb, ~-mic) Peliniță (1) (Artemisia austriaca). 3 sm (Bot; reg, șîc ~-mic) Peliniță (2) (Artemisia pontica). 4 sm (Reg; șîc ~-de-mături, ~-de-purici) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori verzui, dispuse în capitule ovale, care crește prin locuri nisipoase și din care se fac mături Si: (reg) peliniță (3) (Artemisia scoparia). 5 sm (Bot; reg; șîc ~-de-câmp, ~-păsăresc, ~-sterp, ~ul-calului, ~-negru) Pelinariță (Artemisia vulgaris). 6 sm (Îc) ~-maritim Plantă cu frunzele argintii, păroase, strânse în formă de tufă deasă la baza lujerului care poartă florile (Artemisia maritima). 7 sm (Reg; îc) ~-nemirositor (sau de-drumuri) Plantă cu tulpina aproape lemnoasă, culcată și ramificată de la bază, cu florile galbene-roșietice, care crește pe câmpuri nisipoase (Artemisia campestris). 8 sm (Bot; reg; îc) ~-alb Pelinuță (Artemisia petrosa). 9 sm (Bot; reg; îc) ~-domnesc Lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum). 10 sm (Bot; reg; îc) ~-bun Lilicele (Iberis amara). 11 sm (Bot; reg; îc) ~-nemțesc Floare de grădină nedefinită mai îndeaproape. 12 sm (Fig) Amărăciune. 13 sm (Fig) Durere. 14 sm Necaz. 15 sm (Bot; reg) Crizantemă (Chrysanthemum indicium). 16 sm (Bot; reg) Liliac (Syringa vulgaris). 17 sm (Bot; reg) Plevaiță (Xeranthemum annuum). 18 sm (Bot; reg) Plevaiță (Xeranthemum foetidum). 19 sm (Bot; reg) Rogoz. 20 sm (Reg) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 21 sn (Șîs ~de mai) Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui, după anumite procedee, cu pelin (1). 22 sn Cantitate determinată de pelin (21). 23 sn Ceai foarte amar preparat din frunze de pelin (1) și folosit în scopuri curative.

PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, întrebuințată în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium).Pelin alb (sau mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scopuri curative. – Din bg. pelin.

PELÍN s. n. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze compuse, spintecate, alb-verzui și cu flori galbene; crește prin locuri necultivate; frunzele și florile, mirositoare și cu gust amar, se întrebuințează în medicină, precum și la prepararea pelinului (2) (Artemisia absintium). Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină, un arici, O mică vietate ghemuită. TOPÎRCEANU, P. O. 134. Mîndră, mîndruleana mea. Spune-i, dragă, maică-ta Să-ngrădească ulița Tot cu in și cu pelin Să nu ne mai întîlnim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61. Frunză verde de pelin, Ce-mi ești, cucule, hain? ALECSANDRI, P. P. 245. ◊ (Poetic) Frunzuleană magheran, Năcăjesc mai mult de-un an Să fac pelinul zahar, Și pelinu-i tot amar. ȘEZ. III 21. ◊ Pelin alb = plantă asemănătoare cu cea descrisă mai sus, de dimensiuni mai mici, cu frunze albe păroase; crește în locuri însorite și uscate (Artemisia austriaca). Pelin mic = peliniță. ♦ Fig. Durere, amar, jale. Dar tu, fetișcană de făurar... Tu n-ai apucat să deprinzi altă școală Decît slugăreala pe la ușa bogatului, Mătrăguna ocărilor și pelinul oftatulu. DEȘLIU, G. 53. De amar și de pelin Bietu-mi suflet este plin. La HEM 993. 2. (Uneori în forma pelin de mai) Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). Am scris lui Costică să ia seama la pelinul cel faimos, să nu-l isprăviți pînă vin și eu. CARAGIALE, O. VII 202. Mă închin la cinstita fața voastră, ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin, zise Gerilă. CREANGĂ, P. 255. Mihnea mergea și gusta din bute în bute... pelinurile stifoase și profire, țuica de prune și de drojdii. ODOBESCU, S. I 84.

PELÍN m. Plantă erbacee amară la gust, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze verzi-cenușii pe față și argintii-surii pe dos și cu flori galbene aromate, folosită în medicină și în industria băuturilor alcoolice. /<bulg. pelin

pelin m. 1. plantă aromatică foarte amară din ale cării frunze se prepară un licher numit absint, iar cu zeama de pelin fiert se spală rănile (Artemisia absinthium); 2. vin în care s’au macerat frunze de pelin: pelin de Drăgășani. [Slav. PELYNŬ].

pelín m. (vsl. pelynŭ, pelynĭ, bg. sîrb. pelin, ngr. -inos). O plantă erbacee din familia compuselor, foarte aromatică, amară, tonică aperitivă, emenagogică și vermifugă, cu frunzele verzĭ albicĭoase (artemisia absinthium). S. n., pl. urĭ și e. Vin în care s’aŭ macerat frunze de pelin. Pahar de pelin: a bea un pelin. – Din frunzele de pelin îșĭ fac Francejiĭ rachiu lor numit absint.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pelín2 (băutură) s. n., (sorturi) pl. pelínuri

pelín (băutură) s. n., (sorturi) pl. pelínuri

pelín de mái s. n. + prep. + s. m.

!pelín-de-mắturi (plantă) s. m.

pelín de mături s. m. + prep. + s. f.

arată toate definițiile

Intrare: Pelin
Pelin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pelin
Intrare: pelin (băutură)
pelin2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin
  • pelinul
  • pelinu‑
plural
  • pelinuri
  • pelinurile
genitiv-dativ singular
  • pelin
  • pelinului
plural
  • pelinuri
  • pelinurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pelin (plantă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin
  • pelinul
  • pelinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin
  • pelinului
plural
vocativ singular
plural
pilin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pelin-alb / -mic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-alb
  • pelinul-alb
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-alb
  • pelinului-alb
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-mic
  • pelinul-mic
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-mic
  • pelinului-mic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pelin-bun
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-bun
  • pelinul-bun
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-bun
  • pelinului-bun
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pelin-de-mături
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-de-mături
  • pelinul-de-mături
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-de-mături
  • pelinului-de-mături
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pelin-alb / -mic pelin-mic

  • 1. Plantă asemănătoare cu pelinul, cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: peliniță

etimologie:

pelin (băutură) absinthium artemisia

  • 1. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: pelinaș (băutură) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Am scris lui Costică să ia seama la pelinul cel faimos, să nu-l isprăviți pînă vin și eu. CARAGIALE, O. VII 202.
      surse: DLRLC
    • Mă închin la cinstita fața voastră, ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin, zise Gerilă. CREANGĂ, P. 255.
      surse: DLRLC
    • Mihnea mergea și gusta din bute în bute... pelinurile stifoase și profire, țuica de prune și de drojdii. ODOBESCU, S. I 84.
      surse: DLRLC
  • 2. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin și folosită în scop curativ.
    surse: DEX '09

etimologie:

pelin-de-mături

  • 1. Plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia).
    surse: DEX '09

etimologie:

pelin (plantă) absinthium artemisia pilin

  • 1. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, folosită în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium).
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: pelinaș (plantă) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină, un arici, O mică vietate ghemuită. TOPÎRCEANU, P. O. 134.
      surse: DLRLC
    • Mîndră, mîndruleana mea. Spune-i, dragă, maică-ta Să-ngrădească ulița Tot cu in și cu pelin Să nu ne mai întîlnim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde de pelin, Ce-mi ești, cucule, hain? ALECSANDRI, P. P. 245.
      surse: DLRLC
    • poetic Frunzuleană magheran, Năcăjesc mai mult de-un an Să fac pelinul zahar, Și pelinu-i tot amar. ȘEZ. III 21.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Dar tu, fetișcană de făurar... Tu n-ai apucat să deprinzi altă școală Decît slugăreala pe la ușa bogatului, Mătrăguna ocărilor și pelinul oftatului. DEȘLIU, G. 53.
        surse: DLRLC
      • De amar și de pelin Bietu-mi suflet este plin. La HEM 993.
        surse: DLRLC

etimologie: