2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peleș, ~ă [At: CORESI, PS. 120/4 / Pl: ~uri, ~i, ~e / E: scr pèlež] 1 snm (Îvr) Ciucure. 2 snm (îvr) Franj. 3 a (Reg; îs) Oaie ~ă Oaie cu lâna lungă. 4 sn (Reg) Îndoitură de sus a pantalonilor țărănești, prin care trece brăcinarul. 5 sn (Pex; reg) Brăcinar. 6 sn (Olt) Șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale, pentru a o strânge pe corp.

PÉLEȘ, peleși, s. m. (Regional) 1. Ciucure, canaf. 2. Îndoitura de sus a pantalonilor țărănești pe unde se bagă brăcinarul.

PÉLEȘ, peleși, s. m. (Reg.) 1. Ciucure, canaf. 2. Îndoitura de sus a pantalonilor țărănești, prin care se introduce brăcinarul.

peleș n. gaura prin care se bagă brăcinarul în îndoitura de sus a nădragilor. [Cf. ceh PELEȘ, peșteră, bârlog].

Peleș n. 1. afluent al Prahovei ce străbate Sinaia; 2. munte si plasă cu orășelul Predeal, într’o pozitiune încântătoare a Carpaților: aci se află reședința de vară a Regelui (Castelul Peleșului), o clădire în stilul Renașterii.

peléș (saŭ péleș?) m. (sîrb. peleš, coadă, gîță; rut. pélehi, păr lung. Cp. și cu ung. pelyhes, mițos). Cor. Ps. S. Canaf, cĭucure.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÉLEȘ s. v. canaf, ciucure, franj.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

péleș (-și), s. m.1. (Înv.) Ciucure, franj. – 2. (Olt.) Îndoitura de sus a pantalonilor prin care se trece brăcinarul. Sb. peleš „moț” (Tiktin). – Der. peleșel, s. m. (ghiocel-bogat, Leucoium aestivum).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

péleș, péleșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale. 5. (adj. f. sg.; în sintagmă) oaie peleșă = oaie cu lână lungă.

péleș, peleși, s.m. – (reg.; înv.) Ciucure, franj. În expr. oaie peleșă = oaie cu lână lungă. ♦ (top.) Peleșata, peșteră în Maramureș, de unde izvorăște „lapte de piatră.” – Din sl. peleš „moț” (Scriban; Tiktin, cf. DER), din scr. peleš (MDA).

péleș, -i, s.m. – (înv.) Ciucure, franj. În expr. oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Peleșata, peșteră în Maramureș, de unde izvorăște „lapte de piatră.” – Din sl. peleš „moț” (Titkin cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PELEȘ, Castelul ~, castel în stil renascentist din orașul Sinaia (jud. Prahova), fost reședință de vară a familiei regale române. Construit de către regele Carol I, între 1873 și 1914; proiectul a fost întocmit de către arhitecții W. Dorerer, J. Schultz și K. Liman. Azi muzeu.

Pel/a, -ea, -eș, -ești, -ici, -iș v. Piele II 1-5.

Intrare: Peleș
Peleș
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Peleș
  • Peleșul
plural
genitiv-dativ singular
  • Peleșului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: peleș
peleș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peleș
  • peleșul
  • peleșu‑
plural
  • peleși
  • peleșii
genitiv-dativ singular
  • peleș
  • peleșului
plural
  • peleși
  • peleșilor
vocativ singular
plural
peleș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peleș
  • peleșul
  • peleșu‑
plural
  • peleșuri
  • peleșurile
genitiv-dativ singular
  • peleș
  • peleșului
plural
  • peleșuri
  • peleșurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peleș regional

etimologie: