pate sn vz pateu

PATE s.n. v. pateu.

PATEU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. (În forma pate) Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente; pastet; (la pl.) sortiment dintr-o astfel de pastă. [Var.: pate s. n.] – Din fr. paté.

pateu sn [At: GALACTION, O. A. I, 34 / V: (fam) ~te / Pl: ~uri / E: fr pâté] 1 Preparat de patiserie din aluat cu mult unt, umplut cu brânză sau cu tocătură de carne, de șuncă, de pește etc. care se consumă, de obicei, ca aperitiv Si: (îrg) pastet (1). 2 Pastă condimentată de ficat, de carne, de pește etc., care se consumă unsă pe felii de pâine, proaspătă sau conservată Si: (îrg) pastet (2).

păți [At: CORESI, EV. 70 / Pzi: ~țesc și (pop) pat, paț, (reg) păt / E: ml pati] 1-2 vti (Îvp) A suferi chinuri fizice sau morale Si: a îndura, a răbda, (Trs) a păula (1). 3-4 vti (Îvp) A trece prin întâmplări dezagreabile. 5-6 vti (Pex; imp) A suferi schimbări. 7-8 vti A i se întâmpla, a-i surveni cuiva ceva ieșit din comun, a da peste ceva neașteptat. 9 vt (Îe) A o ~ A avea neplăceri, a intra într-un bucluc, într-o încurcătură mare. 10 vt (Îae) A da peste belea Si: a i se înfunda. 11 vt (Îe) A o ~ cu cineva A întâlni pe cineva care îți poate produce mari neplăceri, încurcături. 12 vt (Îae) A suferi mari neplăceri din cauza cuiva. 13 vt (Îe) Ce-ai ~t? Ce ți s-a întâmplat? 14 vt (Îae) Cum se explică? 15 vt (Îae) Ce te-a apucat?

PATEU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente, care se consumă (unsă pe felii de pâine) proaspătă sau conservată; pastet. [Var.: pate s. n.] – Din fr. paté.

PATEU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt; umplut cu brînză sau cu tocătură de carne, șuncă, pește, care se consumă ca aperitiv sau la supă. 2. Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente și care se consumă proaspătă sau conservată.

PĂȚI, pățesc și pat, vb. IV. Tranz. 1. A da peste ceva neașteptat, a i se întîmpla ceva neplăcut. Mi-e frică să nu pățim, vreo rușine. STANCU, D. 312. D-ta ești de vină pentru toate cîte le-am pățit. CARAGIALE, O. III 83. Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vreun neajuns, ca să nu pățești vreo nenorocire. CREANGĂ, P. 87. De-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi. POP. ◊ Expr. A o păți = a intra într-un bucluc, într-o încurcătură mare, a da peste o belea. Mă așteptam că ai s-o pățești odată cu lecțiile d-tale. REBREANU, R. I 242. Eeei!... – așa-i c-am pățit-o? Care vra să zică, am casă și nu-s stăpîn într-însa. ALECSANDRI, T. I 326. Au mai pățit-o și alții. NEGRUZZI, S. I 79. A o păți cu cineva = a da peste cineva care-ți poate veni de hac; a-și găsi beleaua cu cineva; a i se înfunda cu cineva. A fi pățit multe = a fi trecut prin multe întîmplări sau necazuri; a avea multă experiență. (Uneori urmat de o propoziție consecutivă) Ce-ai pățit? = ce ți s-a întimplat, ce te-a găsit? Ce-ai pățit de ești așa de vesel? ▭ Ce-ai pățit să lași pe peretele alb ca laptele o pată de pămînt galben? DELAVRANCEA, H. T. 135. ◊ Intranz. Astfel păți și cioara, în rîs ea fu luată Și cu un cuc nemernic de toate comparată. ALEXANDRESCU, P. 120. 2. A suferi, a pătimi, a îndura. Precît văd, ai să pați multe în viața ta, mă băiatule. SADOVEANU, M. C. 61. Își spuse istoria și ce păți pînă să ajungă la dînsele. ISPIRESCU, L. 8. Dacă dumneata știai romînește... nu erai să pați atîtea nevoi. ODOBESCU, S. III 193. ◊ Intranz. Unul face și altul pate. Prez. ind. și: paț.

PATEU s.n. 1. Un fel de plăcintă umplută cu carne tocată, cu brînză etc. 2. Pastă de ficat, de carne sau de pește, preparată cu condimente și consumată proaspătă sau conservată. [Pl. -uri, var. pate s.n. / < fr. pâté].

PATEU s. n. 1. plăcintă umplută cu carne tocată, cu brânză etc. 2. pastă de ficat, de carne sau de pește, cu condimente. (< fr. pâté)

PATEU ~ri n. 1) Preparat culinar făcut din foi mici de aluat (de obicei dospit) cu umplutură (de brânză, carne tocată, varză etc.) și prăjit în ulei, unt. 2) Pastă alimentară preparată din ficat, din carne sau pește cu adaos de condimente. /<fr. pâté

A PĂȚI ~esc tranz. A avea de suferit, de îndurat (pe neașteptate). ◊ Ce-ai pățit? ce ți s-a întâmplat? ce-a dat peste tine? A o ~ (sau pârli) a nimeri într-o situație neplăcută; a da peste belea. /<lat. pati[ri]

pățì v. 1. a suferi (într’un mod nemeritat): de ar ști omul ce ar păți, dinnainte s’ar păzi CR.; 2. a cunoaște și învăța din propria sa experiență: cine a pățit multe, știe multe; 3. a se întâmpla (în bine sau în rău): ce ai pățit să te scoli așa de dimineață? 4. a suferi ceva rău: cine o mai face ca mine, ca mine să pață ISP. [Lat. PATI(RI): prezentul pat, în loc de paț sau pățesc e abstras dela a doua persoană pați (de unde prin analogie pat)].

2) pat, pățit v. tr. V. pățesc.

pățésc v. tr. (lat. pátio, patire îld. pátior, páti, a suferi, înrudit cu vgr. pásho, épathon, sufer; it. patire, sp. pg. padecer. V. pasiune, patimă, apatie). Sufer, mi se întîmplă neplăcerĭ: multe am pățit de atuncĭ: m’am îmbolnăvit, mĭ-a ars casa, mĭ-a murit o vacă; am căzut din copac, dar n’am pățit nimica. A o păți, a ți se întîmpla o neplăcere: a pățit-o hoțu, că l-a prins gardistu. Ce-aĭ pățit? ce minune s’a întîmplat: ce-aĭ pățit, zgîrcitule, de eștĭ așa de darnic astăzĭ?! – În vest și pat, pate, să pat, să pată saŭ să pață.

pate (pastă de ficat/de carne) s. n., art. pateul; (sorturi) pl. pateuri

*pate (~ de ficat) s. n., art. pateul; (sorturi) pateuri

pateu (produs de patiserie) s. n., art. pateul; pl. pateuri

păți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pățesc, 3 sg. pățește, imperf. 1 pățeam; conj. prez. 1 sg. să pățesc, 3 să pățească

pateu (produs de patiserie) s. n., art. pateul; pl. pateuri

păți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pățesc, imperf. 3 sg. pățea; conj. prez. 3 să pățească

pateu s. n., art. pateul; pl. pateuri

păți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pățesc, imperf. 3 sg. pățea; conj. prez. 3 sg. și pl. pățească

pateu

păți (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pățesc)

pateu, -teuri.

pățesc, -țeam 1 imp.

PATEU s. 1. (înv. și reg.) pastet. (~ cu carne, cu brânză.) 2. (înv. și reg.) pastet. (~ de ficat.)

PĂȚI vb. 1. (Olt.) a o împătra, (înv.) a o împlini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai ~t-o!) 2. v. îndura.

PATEU s. 1. (înv. și reg.) pastet. (~ cu carne, cu brînză.) 2. (înv. și reg.) pastet. (~ de ficat.)

PĂȚI vb. 1. (Olt.) a o împătra, (înv.) a o împlini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai ~t-o!) 2. a îndura, a pătimi, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a paula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Cîte n-a ~!)

păți (pățesc, pățit), vb. – 1. A pătimi, a suferi, a se chinui. – 2. A i se întîmpla ceva (neplăcut). – Mr. pat, pățăscu, pățîre; megl. pățos, pățori. Lat. patῑre (Candrea-Dens., 1359; REW 6294), cf. it. patire, sp., port. padecer. – Der. pățanie (var. pățenie), s. f. (întîmplare neplăcută, experiență neașteptată); pătăranie (var. pataranie, pataramă), s. f. (nenorocire); pățeală, s. f. (aventură, pățanie); pățitanie, s. f. (rar, pățanie). – Din rom. provine bg. din Trans. patem (Miklosich, Bulg., 130).

PATÉU, pateuri, s.n. 1. Preparat de patiserie din foitaj umplut cu brânză, carne tocată etc. 2. Pastă tartinabilă din ficat de pasăre (găină, gâscă, rață) sau de porc, proaspătă sau din conservă. 3. Preparat culinar din tocătură de ficat, de carne de porc, de vânat sau de pește, variat adiționată și condimentată, învelită în aluat și coaptă într-o formă de metal; se consumă cald sau rece; înv. pastetă, pastet (din germ. Pastete); dacă compoziția este învelită în slănină și coaptă într-o formă de lut sau de fontă cu capac, preparatul se numește și terină (din fr. terrine); se consumă totdeauna rece, în felii.

Pate, -a v. Ipatie I 2 și Pata 1.

PATE-RĂU, poreclă (DR III), < vb. a păți.

pateu, pateuri s. n. (adol.) ficat.