2 intrări

8 definiții

PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut cu aspect spongios, străbătut de foarte multe vase, format din elemente tisulare specifice unui organ. Ficatul... prezintă atît la suprafață cît și în profunzimea parenchimului cîteva abcese de mărime variabilă. BABEȘ, O. A. I 363. 2. Țesut compus din celule vii, cu membrana neîngroșată și cu spații intercelulare; formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor.

parenchím s. n., pl. parenchíme

PARENCHÍM s.n. 1. Țesut moale cu aspect spongios, bogat în vase sanguine. 2. Țesut vegetal, moale și spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre părțile fibroase. [Pl. -me, -muri. / < fr. parenchyme, cf. gr. parenchyma – umplutură].

PARENCHÍM s. n. 1. țesut spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. țesut vegetal, moale și spongios, care umple intervalele dintre părțile fibroase. (< fr. parenchyme, gr. parenchyma)

PARENCHÍM ~e n. 1) (la animale) Țesut funcțional spongios, cu numeroase vase sangvine, caracteristic unor organe interne (ficat, splină, plămâni etc.). 2) (la plante) Țesut celular de bază, care asigură o serie de funcții (asimilarea, disimilarea etc.). /<it. parenchima, fr. parenchyme

*parenchímă f., pl. e (vgr. paréghyma, d. pará, alăturea, și éghyma, răspîndire). Anat. Țesutu spongios propriŭ organelor glanduloase. Bot. Țesutu celular, moale, spongios, care, în frunze, tulpine tinere și fructe, umple intervalele părților fibroase. – Fals parenchím n., pl. e și urĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

parenchím s. n., pl. parenchíme

Intrare: parenchim (pl. -e)
parenchim (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parenchim
  • parenchimul
  • parenchimu‑
plural
  • parenchime
  • parenchimele
genitiv-dativ singular
  • parenchim
  • parenchimului
plural
  • parenchime
  • parenchimelor
vocativ singular
plural
Intrare: parenchim (pl. -uri)
parenchim (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parenchim
  • parenchimul
  • parenchimu‑
plural
  • parenchimuri
  • parenchimurile
genitiv-dativ singular
  • parenchim
  • parenchimului
plural
  • parenchimuri
  • parenchimurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)