4 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

părci s vz pârci2

pârci3 s [At: PĂCALĂ, M. R. 141 / Pl: nct / E: nct] 1 (Trs; Olt) Pârceală2. 2 (Reg) Ninsoare cu fulgi mărunți și rari.

pârci2 [At: DOSOFTEI, ap. HEM 726 / V: (reg) părci, pâc, pâci, ~rc, pârșă sf, pârț, pirci / Pl: nct / E: bg пърч, srb prč] 1 sm (Îvp) Țap de prăsilă în perioada împerecherii. 2 sm (Pgn) Țap. 3 sm (Pop; îe) A da (cuiva) ~ul babei A îmbrânci pe cineva. 4 av (Reg; d. copii; îe) A umbla pâci A umbla de-a bușilea. 5-6 sm (Reg; pan) Berbec (de prăsilă). 7 sm (Reg) Pui de iepure. 8 sn (Pop) Miros caracteristic al țapului în perioada împerecherii Si: (reg) pârceală1 (2), pârcioc (1), pârcit (4), pârcitură (3), pârciță (1). 9 sn (Pop) Sudoare de țap Si: pârceală (3), pârcioc (2), pârcit (5), pârcitură (4), pârciță (2). 10 sn (Reg) Pârleală. 11 s (Reg) Hormoni sexuali la om. 12 sm (Reg) Tânăr desfrânat. 13-14 sn (Cuvânt pentru) chematul oilor sau al altor animale. 15 sm (Rar) Pipernicit. 16 sm (Rar) Copil. 17-18 sm (Reg) (Soi de) struguri cu boabe mici. 19-20 s (Reg; îs) Pere de ~ (Soi de) pară foarte gustoasă, nedefinită mai îndeaproape.

pârci1 sn [At: PLOPȘOR, V. O. 12 / Pl: ~uri / E: nct] (Ban; Olt) Limbă îngustă de pământ care a rămas, în mod accidental, nearată între brazde Si: (reg) clin, greș, jibiță.

PÎRCI s.m. (Mold., ȚR, Ban.) Țap (de prăsilă). A: Rădică de caută cu ochii tăi de vedz pîrcii și arețîi cum să suie pre oi și pre capre. DP, 124; cf. NCCD (gl.). B: Kozel. Țap. Pîrciu. LEX. 1683, 29r. C: Haedus. Percs. Kecske Bak. LEX. MARS., 212. Etimologie: scr. prč, bg. părč.

pârciu m. 1. sudoarea țapului ce produce mirosu-i particular; 2. varietate de struguri. [Bulg. PĂRČ, țap (cf. pârțag)].

pîrcĭ n. (bg. pŭrč, sîrb. prč, țap. V. pîrțag). Putoare de țap toamna: pute a pîrcĭ. S. m. Iron. Persoană pipernicită, prichindel. (V. spîrc). Un fel de poamă (strugurĭ) cu bobițe micĭ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîrci (-i), s. m. – Țap. – Mr. pîrci, megl. părci. Sb. prč, cr. pèrč, cf. ceh. prk, bg. părč, alb. përč (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 245). – Der. pîrci, vb. refl. (a se împerechea țapul cu capra), din sb. prcati, cr. pèrcati se; pîrcit, s. n. (împerecherea caprelor); pîrcelivă, adj. f. (oaie cu bot mare); pîrciui, vb. (a tunde oile); pîrciuială (var. pîrciuitură), s. f. (Olt., tunsoare); pîrcioaică, s. f. (țuică inferioară), probabil din cauza mirosului său urît; pîrțag, s. n. (capriciu, toană; supărare), probabil după arțag, cf. ceh. prchnouti „a turba”, pol. pierzchanie „furie” (Cihac, II, 355), it. capriccio < capra, sp. estar como una cabra „a fi ca o capră” (relația cu pîrț, indicată de Scriban, este întîmplătoare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pârci3 s.n. sg. (reg.) 1. ceață deasă, pârceală. 2. ninsoare cu fulgi mărunți și rari.

pârci1, pấrciuri, s.n. (reg.) limbă îngustă de pământ care a rămas nearată între brazde; greș, jibiță, clin.

pârci2, pârci, s.m. 1. (înv. și pop.) țap de prăsilă; berbec de prăsilă. 2. (pop.) miros caracteristic pe care îl au țapii în perioada de împerechere; sudoare de țap, pârceală, pârcit, pârcitură, pârcioc, pârciță. 3. (reg.) hormonii sexuali la om. 4. (reg.) tânăr desfrânat, ușuratic. 5. (reg.) om de statură mică, pipernicit; copil. 6. (reg.) varietate de struguri cu boabe mici.

pârcí, vb. refl – (ref. la capre) A se împerechea, a se împreuna. ♦ (top.) Pârcău, teren pe care pășunează, de obicei, caprele (Rozavlea); În pârciu, arătură în Rozavlea. ♦ „În limba română veche exista cuvântul pârci = țap, masculul caprei. Azi, îl identificăm în expresia miroase a pârci = miroase a țap, dar am găsit și verbul a se pârci = a se împerechea (țapul cu capra)” (Vișovan, 2005). – Din srb. prč (MDA); din pârci, din v.sl. intrat în româna comună (Frățilă).

pârcí, vb. refl – (ref. la capre) A se împerechea, a se împreuna. – Din srb. prč (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

arată toate definițiile

Intrare: Parciul
Parciul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Parciul
Intrare: Părciul
Părciul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Părciul
Intrare: pârci (s.m.)
pârci (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârci
  • pârciul
  • pârciu‑
plural
  • pârci
  • pârcii
genitiv-dativ singular
  • pârci
  • pârciului
plural
  • pârci
  • pârcilor
vocativ singular
plural
pârc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pârci (s.n.)
pârci (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârci
  • pârciul
  • pârciu‑
plural
  • pârciuri
  • pârciurile
genitiv-dativ singular
  • pârci
  • pârciului
plural
  • pârciuri
  • pârciurilor
vocativ singular
plural
părci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)