PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă¹. – Din germ. Papp.

pap sn [At: CARAGIALE, O. II, 137 / Pl: (rar) ~uri / E: ger Papp] 1 Substanță preparată din gluten și utilizată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte. 2 Material de lipit, preparat în casă din făină și apă Si: (pop) cocă, (reg) cir, ciriș, mlat Vz clei, lipici.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și întrebuințată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă¹. – Din germ. Papp.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten și întrebuințată la lipiri rezistente, îndeosebi la confecționarea încălțămintei. Știi d-ta, domnule, cîte și mai cîte trebuiesc pentru ca s-ajungem la o pereche de ghete elegante ca astea?... Nu ne trebuiesc calapoade, tălpi, față, căptușeală, ață, pap, cuie, scule? CARAGIALE, O. II 325. ♦ Material de lipit, preparat în casă, din făină și apă.

PAP s. n. substanță lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălțăminte. (< germ. Papp)

PAP ~uri n. 1) Clei special folosit, mai ales, în industria încălțămintei. 2) Clei preparat în condiții casnice din făină și apă; cocă. /<germ. Papp

pap n. cleiu pentru pantofari. [Nemț. PAPPE].

Papiu-Ilarian m. V. Ilarian.

1) pap n. fără pl., care ar fi urĭ (germ. pappe). Un fel de cleĭ foarte gros care rămîne la fund cînd se face scrobeala și pe care-l întrebuințează cizmariĭ.

pap s. n.

pap s. n.

pap s. n.

PAP s. v. cocă.

PAP s. cocă, lipici, (Mold. și Transilv.) cir, (Transilv., Ban. și Olt.) ciriș. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hirtie.)

pap s. m. – Clei folosit de cizmari. Germ. Pappe.

PAPU, Edgar (1908-1993, n. București), teoretician comparatist și istoric literar român. Lucrări erudite de teorie literară („Evoluția și formele genului liric”), studii de literatură universală și comparată („Călătoriile Renașterii și noi structuri literare”, „Barocul ca tip de existență”, „Existența romantică”), de literatură română („Poezia lui Eminescu”). Inițiator al protocronismului („Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc”).

Pap/oe, -u v. Papa I 3, 4.