Papiu v. Papia 1, 2 și Popa V 3.

PAPIU-ILARIAN, Alexandru (1827-1877, n. sat Bezded, jud. Sălaj), om politic, jurist și istoric român. Acad. (1868), prov. univ. la Iași. Unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania. Susținător al unirii Principatelor și al Domniei lui Al.I. Cuza. Ministru de Justiție și ad-interim la Control (1863-1864). A înființat (1938) și condus Societatea „Transilvania” din București. Preocupat mai ales de istoria românilor din Transilvania („Istoria românilor din Dacia Superioară”, „Tesaur de monumente istorice pentru România”). A editat opera lui D. Cantemir. Colaborator la Dicționarul Academiei, de sub redacția lui A.T. Laurian.

PAPIU-ILARIAN, comn. în jud. Mureș, în zona colinelor Comlodului; 1.002 loc. (2003). În satul P.-I., menționat documentar în 1334 (sub forma Budun), se află o biserică din sec. 14 (azi biserică reformată) cu unele transformări din 1888.