6 intrări

Articole pe această temă:

62 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAPÁ s. m. (Franțuzism) 1. Tată. 2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din fr. papa.[1]

  1. Mențiunea „singular” a dispărut față de ediția 1998, dar care este forma de plural? — cata

papa sms [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: fr papa] (Frm) 1 Tată, în raport cu copilul sau cu copiii lui. 2-3 (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu un bărbat mai în vârstă.

PAPÁ s. m. sg. (Franțuzism) 1. Tată. 2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din fr. papa.

PAPÁ s. m. (Franțuzism) Tată. Papa nu mai poate să trimeată cîte 500 lei pe lună. GHEREA, ST. CR. 1268. Șopti încet și cu glasul înecat de lacrimi: «Bună sară, papa!». EMINESCU, N. 39.

PAPÁ s.m. (Fam.) Tată. [< fr. papa].

PAPÁ s. m. (fam.) tată. (< fr. papa)

PAPÁ m. rar (și cuvânt de adresare a copiilor către tată) Bărbat în raport cu copiii săi; tată. /<fr. papa

Papa m. capul Bisericii catolice: Papa dela Roma.

PÁPĂ1 s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. Compus: (reg.) papa-găinii = păpădie. 2. (Reg.) Omletă. – Lat. pappa.

PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

pa2 sm [At: CORESI, EV. 183 / Pl: ~pi / E: slv папа, lat papa] 1-2 Șef (al bisericii romano-catolice și) al statului Vatican Si: (îvr) papij (1-2).

pa1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: (rar) ~pe / E: lat pappa] 1 (Îvp) Mâncare pentru copii mici făcută din lapte sau apă, cu adaos de făină, de griș etc. 2 (Pgn; în limbajul copiilor) Mâncare. 3 (Bot; reg; îc) ~pa-găinii Păpădie (Taraxacum officinale). 4 (Reg; șîs ~ domnească) Delicatesă. 5 (Reg) Mâncare preparată din mălai și bucăți de slănină. 6 (Reg) Mâncare preparată din smântână cu unt, îngroșată cu mălai. 7 (Reg) Mâncare, nedefinită mai îndeaproape, preparată din mămăligă. 8 (Reg) Omletă. 9 (Reg) Mâncare ciobănească preparată din caș și urdă prăjite împreună. 10 (Trs) Mălai amestecat cu apă, care se dă ca hrană puilor mici de găină. 11 (Trs; Ban; șîs ~pa puietului) Lăptișor-de-matcă. 12 (Trs) Urdoare.

păpa vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pzi: pap / E: ml pappare] 1 (Fam; în vorbirea copiilor sau irn) A mânca. 2 (Îe) A ~ bătaie A mânca bătaie. 3 (Pex) A suferi alte pedepse. 4-5 (Îc) Papă-lapte (Persoană) care este lipsită de energie și de inițiativă. 6 (Îc) Papă-tot Mâncău. 7 (Pex) A consuma. 8 (Pex) A termina. 9 (Fig; c. i. bunuri materiale) A-și însuși pe nedrept. 10 (Fig; c. i. bani) A cheltui. 11 (Fig; c. i. bani) A irosi. 12 (Fig; c. i. bunuri materiale) A distruge. 13 (Pex; c. i. oameni) A scoate din luptă.

PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.

PÁPĂ1 s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ◊ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). – Lat. pappa.

PÁPĂ2, papi, s. m. Șeful bisericii catolice. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. ◊ Expr. A fi mai catolic decît papa v. catolic.

PÁPĂ1 s. f. 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, în cel al adulților) Mîncare. Ce faci tu acolo de azi dimineață, ca un lăstun?Așez fînu în podu șurii... Cobori iute, că ți-am adus papă. ALECSANDRI, T. 896. 2. (Regional) Papară (2), scrob. Șede curca și se ouă, Și se ouă două ouă, Să vă facă papă vouă. MARIAN, NU. 363.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, familiar sau ironic, în cel al adulților) A mînca. O cloșcă cu pui mai rămăsese și mi-a păpat-o și p-aia. DELAVRANCEA, S. 230. Un dușman de lup... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. Nu mi-i foame...Nu?... Ai păpat zacuscă astăzi? ALECSANDRI, T. I 205. 2. Fig. A risipi, a irosi, a prăpădi ceva prin cheltuieli nebunești; a toca. (Cu pronunțare regională) Moșia preuților a papat-o ca și pe moșia Humulești. CREANGĂ, A. 80. ◊ Expr. Pupă-l în bot și-i papă tot = dă-te bine pe lîngă cel puternic și despoaie-l cît poți. Tot vorba bietei neveste, zice: «Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot», că sătulul nu crede la ăl flămînd! CARAGIALE, O. I 107.

PÁPĂ s.m. Șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papas – părinte].

arată toate definițiile

Intrare: papa
papa
invariabil (I1)
  • papa
Intrare: Papa
nume propriu (I3)
  • Papa
Intrare: papa-găinii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papa-găinii
plural
genitiv-dativ singular
  • papei-găinii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: papă (bis.)
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • papa
plural
  • papi
  • papii
genitiv-dativ singular
  • pa
  • papii
  • papei
plural
  • papi
  • papilor
vocativ singular
  • pa
  • papo
plural
  • papilor
Intrare: papă (mâncare)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • papa
plural
genitiv-dativ singular
  • pape
  • papei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: păpa
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păpa
  • păpare
  • păpat
  • păpatu‑
  • păpând
  • păpându‑
singular plural
  • pa
  • păpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pap
(să)
  • pap
  • păpam
  • păpai
  • păpasem
a II-a (tu)
  • papi
(să)
  • papi
  • păpai
  • păpași
  • păpaseși
a III-a (el, ea)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpa
  • păpă
  • păpase
plural I (noi)
  • păpăm
(să)
  • păpăm
  • păpam
  • păparăm
  • păpaserăm
  • păpasem
a II-a (voi)
  • păpați
(să)
  • păpați
  • păpați
  • păparăți
  • păpaserăți
  • păpaseți
a III-a (ei, ele)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpau
  • păpa
  • păpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

papă (bis.)

  • 1. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC

etimologie:

papă (mâncare)

  • 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Ceea ce se mănâncă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: aliment hrană mâncare un exemplu
    exemple
    • Ce faci tu acolo de azi dimineață, ca un lăstun? – Așez fînu în podu șurii... Cobori iute, că ți-am adus papă. ALECSANDRI, T. 896.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Papară (); jumări.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: omletă papară scrob un exemplu
    exemple
    • Șede curca și se ouă, Și se ouă două ouă, Să vă facă papă vouă. MARIAN, NU. 363.
      surse: DLRLC

etimologie: