6 intrări

school Articole pe această temă:

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă1. – Din germ. Papp.

pap sn [At: CARAGIALE, O. II, 137 / Pl: (rar) ~uri / E: ger Papp] 1 Substanță preparată din gluten și utilizată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte. 2 Material de lipit, preparat în casă din făină și apă Si: (pop) cocă, (reg) cir, ciriș, mlat Vz clei, lipici.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și întrebuințată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă1. – Din germ. Papp.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten și întrebuințată la lipiri rezistente, îndeosebi la confecționarea încălțămintei. Știi d-ta, domnule, cîte și mai cîte trebuiesc pentru ca s-ajungem la o pereche de ghete elegante ca astea?... Nu ne trebuiesc calapoade, tălpi, față, căptușeală, ață, pap, cuie, scule? CARAGIALE, O. II 325. ♦ Material de lipit, preparat în casă, din făină și apă.

PAP s. n. substanță lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălțăminte. (< germ. Papp)

PAP ~uri n. 1) Clei special folosit, mai ales, în industria încălțămintei. 2) Clei preparat în condiții casnice din făină și apă; cocă. /<germ. Papp

pap n. cleiu pentru pantofari. [Nemț. PAPPE].

1) pap n. fără pl., care ar fi urĭ (germ. pappe). Un fel de cleĭ foarte gros care rămîne la fund cînd se face scrobeala și pe care-l întrebuințează cizmariĭ.

2) pap, a păpá v. tr. (lat. it. pappare, d. vfr. paper, a mînca lacom; sp. pg. papar). Fam. Mănînc tot. Fig. Mănînc, risipesc: a-țĭ păpa averea. V. pup 2.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

păpa vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pzi: pap / E: ml pappare] 1 (Fam; în vorbirea copiilor sau irn) A mânca. 2 (Îe) A ~ bătaie A mânca bătaie. 3 (Pex) A suferi alte pedepse. 4-5 (Îc) Papă-lapte (Persoană) care este lipsită de energie și de inițiativă. 6 (Îc) Papă-tot Mâncău. 7 (Pex) A consuma. 8 (Pex) A termina. 9 (Fig; c. i. bunuri materiale) A-și însuși pe nedrept. 10 (Fig; c. i. bani) A cheltui. 11 (Fig; c. i. bani) A irosi. 12 (Fig; c. i. bunuri materiale) A distruge. 13 (Pex; c. i. oameni) A scoate din luptă.

PAPĂ-LÁPTE s. m. invar. Persoană lipsită de energie, de combativitate, de vigoare. Papă-lapte cela care, de cîte ori vorbește cu mine, tremură ca varga? La TDRG. Las că te-oi pricopsi eu, papă-lapte. NEGRUZZI, S. III 25.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, familiar sau ironic, în cel al adulților) A mînca. O cloșcă cu pui mai rămăsese și mi-a păpat-o și p-aia. DELAVRANCEA, S. 230. Un dușman de lup... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. Nu mi-i foame...Nu?... Ai păpat zacuscă astăzi? ALECSANDRI, T. I 205. 2. Fig. A risipi, a irosi, a prăpădi ceva prin cheltuieli nebunești; a toca. (Cu pronunțare regională) Moșia preuților a papat-o ca și pe moșia Humulești. CREANGĂ, A. 80. ◊ Expr. Pupă-l în bot și-i papă tot = dă-te bine pe lîngă cel puternic și despoaie-l cît poți. Tot vorba bietei neveste, zice: «Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot», că sătulul nu crede la ăl flămînd! CARAGIALE, O. I 107.

A PĂPÁ pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând și înghițind; a mânca. ◊ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâie, lipsite de vlagă și de inițiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare

păpà v. 1. (în limba pruncilor) a mânca: a păpa ceva; 2. a înghiți: un lup pândea vremea să pape iezii CR.; 3. fig. și fam. a risipi: mi-a păpat toți banii; 4. fam. a suferi: a păpat duba ISP. (cf. mâncà 6). [Lat. PAPPARE].

papă-lápte m. și f. (d. a păpa și lapte). Persoană bleagă, proastă, fără energie: un papă-lapte, a luĭ papă-lapte, femeĭa asta e o papă-lapte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pápă-lápte s. m. și f., g.-d. lui pápă-lápte; pl. pápă-lápte

arată toate definițiile

Intrare: pap
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pap
  • papul
  • papu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pap
  • papului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Pap
nume propriu (I3)
  • Pap
Intrare: PAP
PAP
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • PAP
Intrare: papă-lapte (s.f.)
papă-lapte2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
genitiv-dativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
vocativ singular
plural
Intrare: papă-lapte (s.m.)
papă-lapte1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
genitiv-dativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
vocativ singular
plural
Intrare: păpa
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păpa
  • păpare
  • păpat
  • păpatu‑
  • păpând
  • păpându‑
singular plural
  • pa
  • păpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pap
(să)
  • pap
  • păpam
  • păpai
  • păpasem
a II-a (tu)
  • papi
(să)
  • papi
  • păpai
  • păpași
  • păpaseși
a III-a (el, ea)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpa
  • păpă
  • păpase
plural I (noi)
  • păpăm
(să)
  • păpăm
  • păpam
  • păparăm
  • păpaserăm
  • păpasem
a II-a (voi)
  • păpați
(să)
  • păpați
  • păpați
  • păparăți
  • păpaserăți
  • păpaseți
a III-a (ei, ele)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpau
  • păpa
  • păpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pap

  • 1. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: cocă (aluat) attach_file un exemplu
    exemple
    • Știi d-ta, domnule, cîte și mai cîte trebuiesc pentru ca s-ajungem la o pereche de ghete elegante ca astea?... Nu ne trebuiesc calapoade, tălpi, față, căptușeală, ață, pap, cuie, scule? CARAGIALE, O. II 325.
      surse: DLRLC

etimologie:

papă-lapte

  • 1. Persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Papă-lapte cela care, de cîte ori vorbește cu mine, tremură ca varga? La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Las că te-oi pricopsi eu, papă-lapte. NEGRUZZI, S. III 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

păpa

  • 1. În graiul copiilor:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânca attach_file 3 exemple
    exemple
    • O cloșcă cu pui mai rămăsese și mi-a păpat-o și p-aia. DELAVRANCEA, S. 230.
      surse: DLRLC
    • Un dușman de lup... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC
    • Nu mi-i foame... – Nu?... Ai păpat zacuscă astăzi? ALECSANDRI, T. I 205.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.).
    exemple
    • 2.1. expresie Pupă-l în bot și-i papă tot = dă-te bine pe lângă cel puternic și despoaie-l cât poți.
      exemple
      • Tot vorba bietei neveste, zice: «Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot», că sătulul nu crede la ăl flămînd! CARAGIALE, O. I 107.
        surse: DLRLC

etimologie: