5 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer.

PANICÁ vb. I. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi. II. refl. a-și pierde capul. (< fr. paniquer)

PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik.

PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik.

PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

panic, ~ă [At: VĂCĂRESCU, IST. 268 / E: ngr , fr panique] 1 a (Înv; d. spaimă, frică etc.) Care se produce brusc, intens și de obicei fără motiv. 2 sf Spaimă subită și violentă, în general neîntemeiată și având de obicei caracter colectiv. 3 sf (Îe) A intra în ~ă A se neliniști în cel mai înalt grad.

pâini sf [At: DM / V: (reg) păn~ sf / Pl: ~ici / E: pâine + -ică] 1-20 (Șhp) Pâine (1,14-16, 22-25, 29-30) (mică) Si: (pop) pâinișoară (1-20), pâiniță (1-20), pâniuță (1-20).

pâni[1] sf vz pâinică

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită greșit: păn~ LauraGellner

PÁNICĂ s. f. Spaimă, adesea fără temei, care cuprinde subit pe un individ sau o mulțime. Întreaga gară a fost. cuprinsă de panică. SAHIA, N. 50. Acceleratul era ticsit de oameni îngroziți care-și părăsiseră gospodăriile de frica țăranilor [răsculați]... – Asta e începutul panicii! spuse Grigore trist. REBREANU, R. II 21. Peste cîmpii păduratici. Căutîndu-și mîntuirea fug de panică coprinși. MACEDONSKI, O. I 106. ◊ (Adjectival, învechit, ca determinant pe lîngă «spaimă», «groază» etc.) Cărturarii zic, cînd vor să arate pe niște oameni ce se sperie de nimic, că sînt cuprinși de teroare panică. ISPIRESCU, la CADE. O mulțime fără seamă de oameni și de vite se înghesuise pe pod în cea mai mare neorînduială; o spaimă panică stăpînise toate duhurile și pretutindeni era cea mai mare dezorganizație. BĂLCESCU, O. II 124.

PÎINÍCĂ, pîinici, s. f. (Și în forma pînică; rar) Pîinișoară. – Variantă: pînícă s. f.

PÁNICĂ s.f. Spaimă, frică mare, subită, adesea fără temei; teroare. [Gen. -cii. / < fr. panique, cf. it. panico, gr. panikos < Pan – zeul care producea groază călătorilor].

PÁNICĂ s. f. spaimă mare, subită, adesea fără temei. (< fr. panique, lat. panicus, gr. panikos)

PÁNICĂ ~ci f. Spaimă subită și violentă (fără temei), care cuprinde o persoană sau o colectivitate. ◊ A intra în ~ a se alarma. [G.-D. panicii] /<ngr. panikós, fr. panique, germ. Panik

panică f. spaimă neașteptată și fără temeiu: o panică coprinse armata. [Termen de origină mitologică: dela zeul Pan care devenia uneori un geniu răutăcios și speria pe oamenii rătăciți în singurătatea munților].

*pánică adj. f., pl. e și s. f., pl. ĭ, fr. panique, d. lat. pánicus, -ca, -cum, vgr. panikós, al zeuluĭ Pan, care avea obiceĭ să sperie oameniĭ rătăcițĭ pin munțĭ). Spaĭmă subită care te face să-țĭ perzĭ capu și să fugĭ (ca Perșiĭ în lupta de la Maraton): frică, panică, l-a cuprins panica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză

panicá vb., ind. prez. 1 sg. panichéz, 3 sg. și pl. panicheáză

pánică s. f., g.-d. art. pánicii

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pánic adj. m., pl. pánici; f. sg. pánică, pl. pánice

arată toate definițiile

Intrare: panica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • panica
  • panicare
  • panicat
  • panicatu‑
  • panicând
  • panicându‑
singular plural
  • panichea
  • panicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • panichez
(să)
  • panichez
  • panicam
  • panicai
  • panicasem
a II-a (tu)
  • panichezi
(să)
  • panichezi
  • panicai
  • panicași
  • panicaseși
a III-a (el, ea)
  • panichea
(să)
  • panicheze
  • panica
  • panică
  • panicase
plural I (noi)
  • panicăm
(să)
  • panicăm
  • panicam
  • panicarăm
  • panicaserăm
  • panicasem
a II-a (voi)
  • panicați
(să)
  • panicați
  • panicați
  • panicarăți
  • panicaserăți
  • panicaseți
a III-a (ei, ele)
  • panichea
(să)
  • panicheze
  • panicau
  • panica
  • panicaseră
Intrare: Panica
Panica nume propriu
nume propriu (I3)
  • Panica
Intrare: panic
panic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panic
  • panicul
  • panicu‑
  • panică
  • panica
plural
  • panici
  • panicii
  • panice
  • panicele
genitiv-dativ singular
  • panic
  • panicului
  • panice
  • panicei
plural
  • panici
  • panicilor
  • panice
  • panicelor
vocativ singular
plural
Intrare: panică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panică
  • panica
plural
genitiv-dativ singular
  • panici
  • panicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pâinică
pâinică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâini
  • pâinica
plural
  • pâinici
  • pâinicile
genitiv-dativ singular
  • pâinici
  • pâinicii
plural
  • pâinici
  • pâinicilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâni
  • pânica
plural
  • pânici
  • pânicile
genitiv-dativ singular
  • pânici
  • pânicii
plural
  • pânici
  • pânicilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

panica

etimologie:

panică

  • 1. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: frică spaimă teroare attach_file 5 exemple
    exemple
    • Întreaga gară a fost cuprinsă de panică. SAHIA, N. 50.
      surse: DLRLC
    • Acceleratul era ticsit de oameni îngroziți care-și părăsiseră gospodăriile de frica țăranilor [răsculați]... – Asta e începutul panicii! spuse Grigore trist. REBREANU, R. II 21.
      surse: DLRLC
    • Peste cîmpii păduratici. Căutîndu-și mîntuirea fug de panică coprinși. MACEDONSKI, O. I 106.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival învechit Cărturarii zic, cînd vor să arate pe niște oameni ce se sperie de nimic, că sînt cuprinși de teroare panică. ISPIRESCU, la CADE.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival învechit O mulțime fără seamă de oameni și de vite se înghesuise pe pod în cea mai mare neorînduială; o spaimă panică stăpînise toate duhurile și pretutindeni era cea mai mare dezorganizație. BĂLCESCU, O. II 124.
      surse: DLRLC

etimologie:

pâinică pânică

etimologie:

  • Pâine + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09