3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pandele sfp [At: DLR / E: nct] (Reg) Specie de prune nedefinită mai îndeaproape.

PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

pândă sf [At: MAIOR, IST. 218/13 / Pl: ~de, (înv) ~nzi / E: pvb păndi] 1 (Îlv) A sta (sau a ședea, a se pune la ~) A aștepta atent și încordat, într-un loc ascuns, trecerea sau sosirea cuiva, pentru a-l prinde, a-l ataca Si: pândire (2), (rar) pândit (2), (înv) pândeală (2). 2 (Îs) Vânătoare la ~ Vânătoare care se face, seara sau dimineața, așteptând trecerea animalului. 3 (Pex) Loc ascuns de unde cineva pândește (1, 2) Si: ascunziș, (rar) pândiș (4), (înv) pândeală (3).

PÎ́NDĂ, pînde, s. f. (Mai ales în construcții cu verbele «a sta», «a ședea», «a se pune») Faptul de a pîndi. Dacă, stînd de pîndă, mă vede întăi lupul pe mine, nu mai am vreme să încordez arcul; dar dacă-l. văd întăi eu pe el, îl pot săgeta. SADOVEANU, F. J. 92. Harap-Alb rămîne de pîndă în groapă, CREANGĂ, P. 225. Daleu! codre, fră- țioare, Ce-ți făcuși frunzișul des Unde-n pîndă, la răcoare, Stam sunînd din frunzi ades. ALECSANDRI, P. I 61. ♦ Loc ascuns de unde se pîndește. Așteptam de la însoțitorul meu Grozăvescu un semnal, ca să mă pot stabili în cea mai apropiată pîndă la Negrileasa. SADOVEANU, A. E. 198.

PÂNDĂ ~e f. 1) Observare atentă dintr-un loc ascuns. ◊ A sta la (sau de) ~ a pândi. 2) Loc dosit de unde se poate pândi. /v. a pândi

pândă f. ascundere spre a surprinde. [Abstras din pândi].

pî́ndă f., pl. e (d. pîndesc). Șederea într’un loc ascuns ca să surprinzĭ pe cineva saŭ ca să-l spionezĭ. A sta la (saŭ de) pîndă, a pîndi. V. pază.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pândă s. f., g.-d. art. pândei; pl. pânde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂNDĂ s. (rar) pândit. (N-ai observat nimic în timpul ~?)

PÎNDĂ s. (rar) pîndit. (N-ai observat nimic în timpul ~?)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pandéle s.f. pl. (reg.) numele unui soi de prune.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Pande, -le v. Pantelimon VI 2, 7.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A STA LA PÂNDĂ PENTRU A PREVENI APARIȚIA INOPINATĂ A UNEI PERSOANE NEDORITE a sta de șase / de șest, a sta la perghea / de șest, a ține de șase, a ține lacătul / marginea.

Intrare: Pandele
Pandele nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pandele
Intrare: pandele
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • pandele
  • pandelele
genitiv-dativ singular
plural
  • pandele
  • pandelelor
vocativ singular
plural
Intrare: pândă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândă
  • pânda
plural
  • pânde
  • pândele
genitiv-dativ singular
  • pânde
  • pândei
plural
  • pânde
  • pândelor
vocativ singular
plural