3 intrări
3 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PANCRATIUM L., PANCRAȚIUM, fam. Amariyllidaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, insulele Canare și Asia de V tropicală, 13 specii bulboase. Frunze persistente, liniare. Flori mari, albe, parfumate, stelate sau în formă de pîlnie, cu tub lung, lacinii înguste, erect-îndepărtate, cu sau fără peduncul (2 sepale pergamentoase, stamine intercalate la baza florii, între stamine 2 dinți sau lobi, stil lung cu stigmat mic), dispuse în umbelă, rar numai cîte 1-2. Fruct, capsulă mare, sferică.
Pancratium illyricum L. Specie care înflorește vara, devreme. Flori albe, parfumate, stelate (cilindrul galben-verzui, corolă crestată aproape pînă la bază), cca 10 în ciorchini. Tulpină, 45-60 cm înălțime, gri-verde. Bulb foarte mare, în formă de pară, cu gîtul lung. Frunze liniare, gri-verzi în regiunile cu climat dulce rezistă în liber dacă este protejată.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Pancratium maritimum L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mari, albe, parfumate (coronulă necrestată), cca 8, erecte, dispuse pe un peduncul gri-verde, înalt de cca 45 cm. Bulb în formă de pară. Frunze rigide, liniar-lanceolate, gri-verzi.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni