palatinat sn [At: CR(1830) 110²/44 / Pl: ~uri, ~e / E: fr palatinat] 1-4 Demnitate de palatin² (1-4). 5 Provincie guvernată de un palatin² (3). 6 (Pex) Populație a unui palatinat (5).

PALATINAT, palatinate, s. n. (învechit) Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. Palatinatul Podoliei.

PALATINAT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].

PALATINAT s. n. 1. demnitatea de palatin¹. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin¹. (< fr. palatinat)

PALATINAT ~uri n. ist. 1) Funcție de palatin. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul palatinului. 4) Provincie guvernată de un palatin. /<fr. palatinat

Palatinat n. numit de Germani Pfalz, nume a două State din vechiul Imperiu germanic: Palatinatul de Sus și Palatinatul de Jos, pe ambele maluri ale Rinului.

*palatinát n., pl. e (d. palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saŭ elector palatin. Stat din vechĭu imperiŭ germanic: Palatinatu de Sus orĭ al Rinuluĭ și Palatinatu de Jos. Provincie a regatuluĭ Poloniiĭ: palatinatu Posnaniiĭ.

palatinat s. n., pl. palatinate

palatinat s. n., pl. palatinate

palatinat s. n., pl. palatinaturi

PALATINAT (PFALZ), regiune istorică în Germania, pe malul stg. al Rinului, la N de Alsacia. Devenit stat al Sf. Imperiu Romano-German (electorat în 1356) cuprindea P. Rinului (P. Inferior) și P. Superior (la N de Bavaria, din care face parte începând cu 1648). Conducătorul P. Inferior era unul dintre principalii electori ai împăratului Sf. Imperiu Romano-German. Bastion al calvinismului, în fruntea Uniunii evanghelice, este devastat în timpul Războiului de 30 de Ani (1616-1648) iar mai târziu de către trupele lui Ludovic XIV (1673, 1674, 1699). Revine Bavariei (1777), după ce aparținuse lui Karl Theodor von Sulzbach. Împărțită din nou în perioada 1801-1815, astăzi face parte din landul Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz) constituit în 1946.

RENANIA PALATINAT (RHEINLAND-PFALZ [ráinland pfalts]), land în SV Germaniei; 19,8 mii km²; 4,0 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Mainz. Prelucr. metalelor; ind. chimică, a încălțămintei, hârtiei. Cereale, sfeclă de zahăr, cartofi, ovăz, tutun. Legumicultură. Pomicultură. Vastă reg. viticolă.