2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat.

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat.

palatinat sn [At: CR(1830) 1102/44 / Pl: ~uri, ~e / E: fr palatinat] 1-4 Demnitate de palatin2 (1-4). 5 Provincie guvernată de un palatin2 (3). 6 (Pex) Populație a unui palatinat (5).

PALATINÁT, palatinate, s. n. (învechit) Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. Palatinatul Podoliei.

PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].

PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin1. (< fr. palatinat)

PALATINÁT ~uri n. ist. 1) Funcție de palatin. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul palatinului. 4) Provincie guvernată de un palatin. /<fr. palatinat

Palatinat n. numit de Germani Pfalz, nume a două State din vechiul Imperiu germanic: Palatinatul de Sus și Palatinatul de Jos, pe ambele maluri ale Rinului.

*palatinát n., pl. e (d. palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saŭ elector palatin. Stat din vechĭu imperiŭ germanic: Palatinatu de Sus orĭ al Rinuluĭ și Palatinatu de Jos. Provincie a regatuluĭ Poloniiĭ: palatinatu Posnaniiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palatinát s. n., pl. palatináte

palatinát s. n., pl. palatináturi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PALATINAT (PFALZ), regiune istorică în Germania, pe malul stg. al Rinului, la N de Alsacia. Devenit stat al Sf. Imperiu Romano-German (electorat în 1356) cuprindea P. Rinului (P. Inferior) și P. Superior (la N de Bavaria, din care face parte începând cu 1648). Conducătorul P. Inferior era unul dintre principalii electori ai împăratului Sf. Imperiu Romano-German. Bastion al calvinismului, în fruntea Uniunii evanghelice, este devastat în timpul Războiului de 30 de Ani (1616-1648) iar mai târziu de către trupele lui Ludovic XIV (1673, 1674, 1699). Revine Bavariei (1777), după ce aparținuse lui Karl Theodor von Sulzbach. Împărțită din nou în perioada 1801-1815, astăzi face parte din landul Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz) constituit în 1946.

RENANIA PALATINAT (RHEINLAND-PFALZ [ráinland pfalts]), land în SV Germaniei; 19,8 mii km2; 4,0 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Mainz. Prelucr. metalelor; ind. chimică, a încălțămintei, hârtiei. Cereale, sfeclă de zahăr, cartofi, ovăz, tutun. Legumicultură. Pomicultură. Vastă reg. viticolă.

Intrare: Palatinat
Palatinat
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Palatinat
  • Palatinatul
plural
genitiv-dativ singular
  • Palatinatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: palatinat
palatinat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palatinat
  • palatinatul
  • palatinatu‑
plural
  • palatinate
  • palatinatele
genitiv-dativ singular
  • palatinat
  • palatinatului
plural
  • palatinate
  • palatinatelor
vocativ singular
plural
palatinat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palatinat
  • palatinatul
  • palatinatu‑
plural
  • palatinaturi
  • palatinaturile
genitiv-dativ singular
  • palatinat
  • palatinatului
plural
  • palatinaturi
  • palatinaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

palatinat

  • 1. Demnitate, funcție de palatin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Palatinatul Podoliei.
      surse: DLRLC

etimologie: