2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor Țărilor Române. – Din tc. peyk.

paic sm [At: HERODOT (1645), 38 / V: (înv) ~ciu, păic, peic / A și: paic / Pl: ~ici / E: tc peyk] 1 Soldat din garda personală a sultanului sau a domnitorilor țărilor române. 2 Soldat din garda unui suveran. 3 (Pex) Sol. corectată

PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor țărilor românești. – Din tc. peyk.

PAÍC, paici, s. m. (Turcism învechit) Soldat din garda sultanului sau din garda care slujea pe domnii țărilor romînești. Fără a aștepta răspuns, măria-sa făcu semn cătră paicii care purtau de dîrlogi caii. SADOVEANU, J. 24. [Puiul șoimului] din cuib n-a zbura, Pînă ce el n-a mînca Carne dulce de paic Și ochi negri de voinic. MARIAN, O. I 111. Paicii slujeau lîngă domn și erau încinși cu brîie de argint. BĂLCESCU, O. I 122.

PAÍC n. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor țărilor românești. /<turc. peyk

PAIC s. m. (Mold., ȚR) Soldat din garda personală a sultanului sau a domnitorilor Țărilor Române. A: Sînt paici pănă la 100. URECHE. L-au priceput îndată un peic. M. COSTIN. Au purces ...cu alai domnesc siimeni, paici, pănă la curte. NCL II, 296; cf. CANTEMIR, HR.; GHEORGACHI. B: Pe doi paici împărătești, cu caftane îmbrăcăndu-i, s-au dus la gazdă. R. GRECEANU. Variante: peic (M. COSTIN). Etimologie: tc. peyk.

paic (peic) m. od. gardă domnească (comandată de Vătavul de paici): paicii slujiau lângă Domn și erau încinși cu brâne de argint BĂLC. [Turc. PEÏK, PAÏK, mesager].

paíc și peíc (turc. peĭk [d. pers. paĭk]; pol. pajok, pajuk, sîrb. peik). Vechĭ. Curier pedestru, aprod, ușier care făcea parte din garda domnuluĭ: paiciĭ eraŭ supt comanda unuĭ vătav. V. aprod și paj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAÍC s. v. curier, mesager, ștafetă.

paic s. v. CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paíc (paíci), s. m.1. Ușier, portar. – 2. Gardă de corp, garda personală a domnitorului, formată din boieri tineri. – Var. peic. Tc. (per.) peik (Șeineanu, II, 95; Loebel 72; Lokotsch 1688). Sec. XVIII, înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PAIC Derivatele se pot explica sau din tc. paik „soldat din garda sultanului”, dacă ele se citesc cu -ai- sau < srb.-cr. Pajko < Pajo < Paulus, dacă se pronunță cu diftong. 1. Paicu (Ard); – Busuioc (Drag 133); -l, 1633, ard. (Paș). 2. Paico t. (17 B II 40). 3. Păicul = Peaicul (Isp I2); Peaicul, I., mold. 1600 (Sd V 6). 4. Prob. Peicul, Ionașco (17 A I 97, IV 27, 38, V 163, 329). 5. Peica b. (16 B VI 360) – Ioan, băn. (LB).

Intrare: Paic
nume propriu (I3)
  • Paic
Intrare: paic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paic
  • paicul
  • paicu‑
plural
  • paici
  • paicii
genitiv-dativ singular
  • paic
  • paicului
plural
  • paici
  • paicilor
vocativ singular
  • paicule
  • paice
plural
  • paicilor
paiciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paic paiciu păic

  • 1. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor Țărilor Române.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Fără a aștepta răspuns, măria-sa făcu semn cătră paicii care purtau de dîrlogi caii. SADOVEANU, J. 24.
      surse: DLRLC
    • [Puiul șoimului] din cuib n-a zbura, Pînă ce el n-a mînca Carne dulce de paic Și ochi negri de voinic. MARIAN, O. I 111.
      surse: DLRLC
    • Paicii slujeau lîngă domn și erau încinși cu brîie de argint. BĂLCESCU, O. I 122.
      surse: DLRLC

etimologie: