2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buháv, ~ă a vz puhav

pâhăvi[1] v vz puhăvi corectată

  1. În original, greșit tipărit: păhăvi LauraGellner

BÚHAV, -Ă adj. v. puhav.

BÚHAV, -Ă adj. v. puhav.

BÚHAV, -Ă adj. v. puhav.

PUHÁV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din sb. buhav.

PUHĂVÍ, puhăvesc, vb. IV. Refl. A deveni puhav; a se buhăi. – Din puhav.

PUHĂVÍ, puhăvesc, vb. IV. Refl. A deveni puhav; a se buhăi. – Din puhav.

PÚHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din scr. buhav.

PÚHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Cu carnea moale; umflat, buhăit. V. buhav. Acelui morar scurt, gras și puhav îi zicea Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 7. Madam Rinalti, somnolentă, albă și puhavă, cu ochii spălăciți, fără gene... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148. E gras, adică prea gras, pentru că-i așa puhav la față și voluminos. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. 2. Afînat, înfoiat. Am mers liniștit prin omătul puhav. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 4/4. ♦ (Rar, despre un material tare) Spongios. Cu fața zbîrcită ca o stîncă puhavă și scobită de părăie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7. – Accentuat și: puháv. – Variantă: púhab (CONTEMPORANUL, II 760) adj.

PUHĂVÍ, puhăvesc, vb. IV. Refl. A se face puhav, a se umfla. ♦ (Despre aluat) A deveni înfoiat, afinat, bine dospit.

PÚHAV ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică plină și moale. 2) (despre alimente, substanțe, materii etc.) Care este înfoiat; afânat. Chiflă ~ă. Pământ ~. /<bulg. buhkav

A SE PUHĂVÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre persoane) A deveni puhav. /Din puhav

puhav a. Mold. 1. umflat (despre aluat); 2. bombat: o stâncă puhavă și scobită EM. [V. buhav].

búhab, búhav, púhav și púhab adj. (sîrb. buhav și puhab, ușor, pufos. V. bufnesc, puf). Est. Buhăit, gras bolnăvicĭos: cu fața buhavă (VR. 1911, 8, 210). – În vest (maĭ rar) -áb, -áv.

buhăbésc, buhăĭésc, buhăvésc, puhăbésc și puhăvésc (mă) v. refl. (d. buhab ș.a.). Devin buhab. V. bohîltesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

púhav adj. m., pl. púhavi; f. púhavă, pl. púhave

!puhăví (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se puhăvéște, imperf. 3 sg. se puhăveá; conj. prez. 3 se puhăveáscă

púhav adj. m., pl. púhavi; f. sg. púhavă, pl. púhave

arată toate definițiile

Intrare: puhav
puhav adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puhav
  • puhavul
  • puhavu‑
  • puhavă
  • puhava
plural
  • puhavi
  • puhavii
  • puhave
  • puhavele
genitiv-dativ singular
  • puhav
  • puhavului
  • puhave
  • puhavei
plural
  • puhavi
  • puhavilor
  • puhave
  • puhavelor
vocativ singular
plural
buhav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhav
  • buhavul
  • buhavu‑
  • buhavă
  • buhava
plural
  • buhavi
  • buhavii
  • buhave
  • buhavele
genitiv-dativ singular
  • buhav
  • buhavului
  • buhave
  • buhavei
plural
  • buhavi
  • buhavilor
  • buhave
  • buhavelor
vocativ singular
plural
puhab adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puhab
  • puhabul
  • puhabă
  • puhaba
plural
  • puhabi
  • puhabii
  • puhabe
  • puhabele
genitiv-dativ singular
  • puhab
  • puhabului
  • puhabe
  • puhabei
plural
  • puhabi
  • puhabilor
  • puhabe
  • puhabelor
vocativ singular
plural
Intrare: puhăvi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puhăvi
  • puhăvire
  • puhăvit
  • puhăvitu‑
  • puhăvind
  • puhăvindu‑
singular plural
  • puhăvește
  • puhăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puhăvesc
(să)
  • puhăvesc
  • puhăveam
  • puhăvii
  • puhăvisem
a II-a (tu)
  • puhăvești
(să)
  • puhăvești
  • puhăveai
  • puhăviși
  • puhăviseși
a III-a (el, ea)
  • puhăvește
(să)
  • puhăvească
  • puhăvea
  • puhăvi
  • puhăvise
plural I (noi)
  • puhăvim
(să)
  • puhăvim
  • puhăveam
  • puhăvirăm
  • puhăviserăm
  • puhăvisem
a II-a (voi)
  • puhăviți
(să)
  • puhăviți
  • puhăveați
  • puhăvirăți
  • puhăviserăți
  • puhăviseți
a III-a (ei, ele)
  • puhăvesc
(să)
  • puhăvească
  • puhăveau
  • puhăvi
  • puhăviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pâhăvi
  • pâhăvire
  • pâhăvit
  • pâhăvitu‑
  • pâhăvind
  • pâhăvindu‑
singular plural
  • pâhăvește
  • pâhăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pâhăvesc
(să)
  • pâhăvesc
  • pâhăveam
  • pâhăvii
  • pâhăvisem
a II-a (tu)
  • pâhăvești
(să)
  • pâhăvești
  • pâhăveai
  • pâhăviși
  • pâhăviseși
a III-a (el, ea)
  • pâhăvește
(să)
  • pâhăvească
  • pâhăvea
  • pâhăvi
  • pâhăvise
plural I (noi)
  • pâhăvim
(să)
  • pâhăvim
  • pâhăveam
  • pâhăvirăm
  • pâhăviserăm
  • pâhăvisem
a II-a (voi)
  • pâhăviți
(să)
  • pâhăviți
  • pâhăveați
  • pâhăvirăți
  • pâhăviserăți
  • pâhăviseți
a III-a (ei, ele)
  • pâhăvesc
(să)
  • pâhăvească
  • pâhăveau
  • pâhăvi
  • pâhăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

puhav buhav puhab

  • 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buhăit umflat 3 exemple
    exemple
    • Acelui morar scurt, gras și puhav îi zicea Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 7.
      surse: DLRLC
    • Madam Rinalti, somnolentă, albă și puhavă, cu ochii spălăciți, fără gene... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148.
      surse: DLRLC
    • E gras, adică prea gras, pentru că-i așa puhav la față și voluminos. VLAHUȚĂ, O. A. III 20.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Am mers liniștit prin omătul puhav. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 4/4.
      surse: DLRLC
    • Cu fața zbîrcită ca o stîncă puhavă și scobită de părăie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7.
      surse: DLRLC
  • comentariu Accentuat și: puhav.
    surse: DLRLC

etimologie: