3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-.Pl. și: poiene] – Din sl. poljana.

POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-.Pl. și: poiene] – Din sl. poljana.

POIÁNĂ, poieni și poiene, s. f. Loc fără copaci într-o pădure, acoperit cu iarbă. V. luminiș, goliște. Într-o poiană din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. GÎRLEANU, L. 43. Trecînd printr-un codru foarte întunecos, dă de o poiană foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase. CREANGĂ, P. 288. Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea ta: Codrul cu poienele Ochii cu sprîncenele. EMINESCU, O. I 149.

poiánă s. f., g.-d. art. poiénii; pl. poiéni.

poiánă s. f., g.-d. art. poiénii/poiénei; pl. poiéni/poiéne

POIÁNĂ s. luminiș, (pop.) colnic, zariște, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (O ~ de pădure.)

poiánă (poiéni), s. f. – Luminiș, cîmp deschis. Megl. pul’ană. Sl. poljana (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 268; Conev 40), cf. bg. polĕn, sb., slov., rus. poljana.

POIÁNĂ poiéne f. Teren fără copaci, acoperit cu iarbă și flori, dintr-o pădure; luminiș; colnic. [G.-D. poienei; Pl. și poieni] /<sl. poljana

poiană f. loc, în pădure fără copaci pe unde crește iarbă și flori. [Slav. POLĬANA, câmp, bucată de pământ].

poĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (vsl. polĭana, cîmp, parte de pămînt, d. polŭ, jumătate; bg. „podiș”, sîrb. „poĭană”, rut. „cîmp liber”, rus. „cîmp mic”; ung. pojána, poján, poĭană. V. poală). Luminiș maĭ mare, cîmp mic într’o pădure. V. aralîc, lucină, prelucă.

Poiana-Rusca f. massiv bănățean, cu piscul Rusca (1359 m.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POIA s. luminiș, (pop.) colnic, zariște, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (O ~ de pădure.)

POIÁNĂ (< sl.) s. f. Suprafață de teren fără arbori, situată în interiorul unei păduri, de obicei acoperită cu vegetație de pajiște. În cele mai multe cazuri p. s-au format în urma unor acțiuni de defrișare, în scopul utilizării terenurilor pentru fâneață, pășune sau locuințe. Uneori, însă, lipsă pădurii este determinată de unele condiții locale (exces de umiditate, teren stâncos, etc.); luminiș.

POIANĂ subst. Poiana, Gavril (16 III A 9); – P. (Tut); – Mihul (17 A II 233); Poeană (Dm); Poenești s.

ruscea-de-poia s. v. BRÎNDUȘĂ.

POIANA 1. Com. în jud. Dâmbovița, situată în C. Titu, pe cursul superior al râului Sabar; 3.795 loc. (2003). Expl. de petrol. În satul P. se află bisericile Adormirea Maicii Domnului (1814-1819) și Sf. Nicolae (1852-1853). 2. V. Nicorești.

POIANA BLENCHII, com. în jud. Sălaj, situată în zona dealurilor Ciceului, pe râul Poiana; 1.312 loc. (2003). Satul P.B. este menționat documentar în 1591. În satul Măgura se află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1707).

POIANA BRAȘOV, stațiune climaterică și de odihnă în jud. Brașov, situată la poalele masivului Postăvaru, la 1.030 m alt., la 12 km S de municipiul Brașov, de care este legată printr-o șosea modernizată. Centru turistic internațional și al sporturilor de iarnă (teleferic, teleschi, 12 piste de schi cu diferite grade de dificultate, între care o pârtie olimpică de schi și una de bob, terenuri de tenis, baschet, pentru patinaj, piscine acoperite, saune, lac artificial, mari hoteluri, vile).

POIANA CÂMPINA, com. în jud. Prahova, situată în Subcarpații Prahovei, pe dr. râului Prahova, în imediate apropiere a orașului Câmpina, situat pe malul opus; 5.294 loc. (2003). Haltă de c. f. *(în satul Bobolia). Reparații de utilaj petrolier.

POIANA CRISTEI, com. în jud. Vrancea, situată în Subcarpații Vrancei, pe cursul superior al râului Râmna; 2.903 loc. (2003). Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (sec. 17, renovată în sec. 19), în satul Odobasca.

arată toate definițiile

Intrare: poiană (pl. -ene)
poiană (pl. -ene) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poia
  • poiana
plural
  • poiene
  • poienele
genitiv-dativ singular
  • poiene
  • poienei
plural
  • poiene
  • poienelor
vocativ singular
plural
Intrare: poiană (pl. -eni)
poiană (pl. -eni) substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poia
  • poiana
plural
  • poieni
  • poienile
genitiv-dativ singular
  • poieni
  • poienii
plural
  • poieni
  • poienilor
vocativ singular
plural
Intrare: Poiană
Poiană nume propriu
nume propriu (I3)