3 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ples sn vz plex

PLEȘ, PLEAȘĂ, pleși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Chel, pleșuv. 2. Adj. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație, sterp, gol. 3. S. f. Porțiune a muntelui lipsită de vegetație; pleșuvie. – Din sl. plĕši.

PLEȘ, PLEAȘĂ, pleși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Chel, pleșuv. 2. Adj. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație, sterp, gol. 3. S. f. Porțiune a muntelui lipsită de vegetație; pleșuvie. – Din sl. plĕši.

PLEX, plexuri, s. n. Țesut format din fibre nervoase sau din vase sangvine împletite nesistematizat între ele, care se află în diferite puncte ale organismului. ◊ Plex solar = plex care se găsește în cavitatea abdominală, lângă stomac. – Din lat., fr. plexus.

pleș2, pleașă a [At: DAMÉ, T. 28 / Pl: ~i, ~e / E: cf pleș1] 1 (Reg; d. vite) Care are coarnele plecate spre spate. 2 (D. coarnele vitelor) Care au crescut asimetric, unul în sus și celălalt în jos.

pleș1, pleașă [At: BIBLIA (1688), 792/4 / V: pleșă sf / Pl: ~i, ~e, (3) ~uri / E: slv плѣшь] 1 a (Îvp; d. oameni) Chel. 2 a (D. cap, creștet, frunte etc.) Care nu are păr Si: chel, pleșuv (2). 3 snf (Îrg) Chelie. 4 a (Reg; d. cai) Care are o pată albă în frunte. 5 a (Rar; pan; d. munți, dealuri, soluri etc.) Sterp. 6 sf Pleșuvie (4).

plex sn [At: KRETZULESCU, A. 491/23 / V: (rar) ~us, (înv) ples / Pl: ~uri, (înv, sm) ~i / E: lat plexus, fr plexus] 1 (Cu determinări care arată felul) Țesut anatomic format din rețele de fibre nervoase, artere, vene sau vase limfatice, care se găsește în diferite puncte ale organismului. 2 (Îs) ~ solar Regiune anatomică situată în partea superioară și anterioară a abdomenului (unde se află nervii și ganglionii care inervează această regiune).

PLEX, plexuri, s. n. Țesut format din fibre nervoase sau din vase sanguine împletite nesistematizat între ele, care se află în diferite puncte ale organismului. ◊ Plex solar = plex care se găsește în cavitatea abdominală, lângă stomac. – Din lat., fr. plexus.

PLEȘ, PLEAȘĂ, pleși, -e, adj. 1. (Ban., Olt., Mold.). Chel, pleșuv. Îl întîmpină gospodarul spătos și cu fruntea pleașă. C. PETRESCU, R. DR. 258. A întîlnit... un popă îmbrăcat cu straie sărăcuțe, scurt la stat, smolit la față, cu capul pleș, mergînd cu pas rar. CREANGĂ, A. 133. 2. (Despre locuri, în special despre munți) Lipsit de vegetație; gol, sterp. Trebuia... să ocolească dîmburile pleșe pînă ce va da iar în pădure. GALACTION, O. I 294. Strig turbații urieși, Alergînd, unul spre codri, celălalt spre munții pleși. ALECSANDRI, P. III 237. ◊ (Substantivat, n.) Stufăriile din mlaștinile Dunării se îmbracă-n frunze; ici-colea tot se mai văd pleșuri neacoperite cu verdeață. CONTEMPORANUL, VII 44.

PLEX s. n. 1. Împletire de ramuri nervoase sau vasculare în anumite puncte ale organismului. Plex cardiac.Fibrele care formează plexul brahial încep să iasă din măduvă în partea superioară a celui de al patrulea segment cervical. PARHON, O. A. I 12. 2. (Și în forma plexus, uneori determinat prin solar) Regiune situată în partea superioară a abdomenului unde se află nervii care inervează această regiune. S-a dus cu capul înainte, izbind pe hojmalău în plexus. SADOVEANU, N. F. 149. – Variantă: plexus s. n.

PLEXUS s. n. v. plex.

PLEX s.n. Împletire de rețele nervoase sau de vase sanguine ori limfatice în anumite puncte ale organismului. ◊ Plex solar = plex al sistemului simpatic, situat în partea superioară a abdomenului. [Var. plexus s.n. / < fr., lat. plexus].

PLEX1 s. n. rețea de fibre nervoase sau vasculare împletite între ele, în anumite puncte ale organismului. ♦ ~ solar = plex al sistemului simpatic, în partea superioară a abdomenului. (< fr. plexus, lat. plexum)

PLEȘ2 pleașă (~i, ~e) înv. v. PLEȘUV. /<sl. pleši

PLEȘ1 ~uri n. 1) Parte a capului de pe care a căzut părul; chelie. 2) Suprafață de teren lipsită de vegetație. /<sl. plĕši

PLEX ~uri n. anat. Rețea de fibre nervoase sau de vase sangvine ori limfatice împletite între ele (aflate în diferite părți ale corpului). ◊ ~ solar rețea de nervi simpatici situată lângă stomac. /<lat., fr. plexus

pleș a. 1. pleșuv: cu capul pleș CR. munții pleși AL.; 2. cu un corn în sus și altul în jos (despre vite). ║ n. pisc pleșuv: se văd pleșuri neacoperite cu verdeață. [Slav. PLĬEȘĬ].

pleș, pleáșă adj., pl. f. eșe (vsl. plĭešĭ, plĭešina, pleșuvie). Est. Ban. Pleșuv. Fără arborĭ: munte pleș. Boŭ pleș, boŭ c’un corn în sus, și cu altu’n jos. S. m. (subînț. munte) saŭ n., pl. urĭ (subînț. pisc). Munte orĭ pisc pleșuv. V. cherapleș.

*plex n., pl. urĭ (lat. plexus. V. complex). Anat. Împletitură de nervĭ și vine: plexu lumbar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pleș (înv., reg.) adj. m., pl. pleși; f. pleașă, art. pleașa, pl. pleșe

pleș (înv., reg.) adj. m., pl. pleși; f. pleașă, art. pleașa, pl. pleșe

pleș adj. m., pl. pleși; f. sg. pleașă, pl. pleșe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLEȘ adj. v. chel, gol, golaș, pleșuv.

pleș adj. v. CHEL. GOL. GOLAȘ. PLEȘUV.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pleș, pleașă, (pleșâv), adj. – Fără păr pe cap; chel (ALRRM, 1969: 17). ♦ (onom.) Pleș, Pleșa, Pleșu, nume de familie frecvent în zona Ieud (480 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. plĕsĭ (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

pleș, pleașă, (pleșâv, plușuv), adj. – Fără păr pe cap; chel (ALR 1969: 17). Pleș, Pleșan, Pleșu (porecle). – Din sl. plĕsĭ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLEȘU, Andrei (n. 1948, București), filozof, eseist și critic de artă român. Prof. univ. la București. Ministru al Culturii (1989-1991) și al Afacerilor Externe (1997-1999). Întemeietor (1993) și director al revistei „Dilema” (din ian. 2004 – „Dilema Veche”). Rector (din 1994) al „Colegiului Noua Europă”. Lucrări impunând prin originalitatea ideilor și expresia memorabilă despre etica „intervalului” („Minima moralia”), despre sentimentul naturii în cultura europeană („Pitoresc și melancolie”) sau despre tematica filozofiei religiei („Despre îngeri”). Eseuri și cronici plastice („Ochiul și lucrurile”), portrete și eseuri despre M. Eliade, E. Cioran, E. Ionesco, C. Noica – maestrul său spiritual („Limba păsărilor”).

PLEȘU (Culmea Pleșului), culme deluroasă îngustă în NV Subcarpaților Neamțului, extinsă pe o lungime de 24 km, pe direcție NV-SE, între văile râurilor Neamț (la V) și Nemțișor (la E). Alcătuită din conglomerate, marne și gresii. Alt. max.: 911 m. Acoperită cu păduri de fag, de fag în amestec cu conifere și de molid în amestec cu brad. Prezintă abrupturi de peste 400 m față de depr. Neamț.

PLEȘ adj. 1. – (16 B VI 88); – Oprea (Sur VII); – Roman (16 A III 299); -u (Dm). 2. Pleșa b. (Dm; C Ștef; Moț); – munt., 1780 (BCI XIII 187) și s.; – moșn., 1610 (AO XV 62); Pleșescul (Dm); – Bratu, mold. (RI I 271); Pleșești s. 3. Pleșan fam. (Ștef); -u (Dm); -ul, I. (Ștef); -i s.; Pleșeni răzeși (Ștef). 4. Pleșoe, Drag. (17 B II 385); Pleșoiu s. 5. Pleșinți s. (Dm). 6. Pleșuvul b. (17 B II 228) < subst. pleșuv.

Intrare: Pleș
Pleș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pleș
Intrare: pleș
pleș adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleș
  • pleșul
  • pleșu‑
  • pleașă
  • pleașa
plural
  • pleși
  • pleșii
  • pleșe
  • pleșele
genitiv-dativ singular
  • pleș
  • pleșului
  • pleșe
  • pleșei
plural
  • pleși
  • pleșilor
  • pleșe
  • pleșelor
vocativ singular
plural
Intrare: plex (s.n.)
plex1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plex
  • plexul
  • plexu‑
plural
  • plexuri
  • plexurile
genitiv-dativ singular
  • plex
  • plexului
plural
  • plexuri
  • plexurilor
vocativ singular
plural
ples
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plexus
  • plexusul
  • plexusu‑
plural
  • plexusuri
  • plexusurile
genitiv-dativ singular
  • plexus
  • plexusului
plural
  • plexusuri
  • plexusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pleș, pleașăadjectiv

  • 1. învechit regional Chel, pleșuv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl întîmpină gospodarul spătos și cu fruntea pleașă. C. PETRESCU, R. DR. 258. DLRLC
    • format_quote A întîlnit... un popă îmbrăcat cu straie sărăcuțe, scurt la stat, smolit la față, cu capul pleș, mergînd cu pas rar. CREANGĂ, A. 133. DLRLC
  • 2. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trebuia... să ocolească dîmburile pleșe pînă ce va da iar în pădure. GALACTION, O. I 294. DLRLC
    • format_quote Strig turbații urieși, Alergînd, unul spre codri, celălalt spre munții pleși. ALECSANDRI, P. III 237. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neutru Stufăriile din mlaștinile Dunării se îmbracă-n frunze; ici-colea tot se mai văd pleșuri neacoperite cu verdeață. CONTEMPORANUL, VII 44. DLRLC
etimologie:

plex, plexurisubstantiv neutru

  • 1. Țesut format din fibre nervoase sau din vase sangvine împletite nesistematizat între ele, care se află în diferite puncte ale organismului. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Plex cardiac. DLRLC
    • format_quote Fibrele care formează plexul brahial încep să iasă din măduvă în partea superioară a celui de al patrulea segment cervical. PARHON, O. A. I 12. DLRLC
    • 1.1. Plex solar = plex care se găsește în cavitatea abdominală, lângă stomac. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote S-a dus cu capul înainte, izbind pe hojmalău în plexus. SADOVEANU, N. F. 149. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.