3 intrări
40 de definiții
din care- explicative (33)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjinit, -ă, împăinjenit, -ă adj.] – V. împăienjeni.
ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjinit, -ă, împăinjenit, -ă adj.] – V. împăienjeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPĂINJINIT,[1] -Ă adj. v. împăienjenit. corectat(ă)
- În original ÎMPAINJINIT, neconform cu varianta de la intrarea principală și cu alte dicționare. — gall
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂINJINIT,[1] -Ă adj. v. împăienjenit. corectat(ă)
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PAINJENIT, -Ă adj. v. păienjenit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PAINJENIT, -Ă adj. v. păienjenit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PĂIENJENIT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenat, -ă, păinjinit, -ă, painjenit, -ă, adj.] – V. păienjeni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂIENJENIT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenat, -ă, păinjinit, -ă, painjenit, -ă, adj.] – V. păienjeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PĂINJENAT, -Ă adj. v. păienjenit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂINJENAT, -Ă adj. v. păienjenit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PĂINJENIȚĂ, păinjenițe, s. f. (Rar) Femela păianjenului (1). [Pr.: pă-in-] – Păinjen + suf. -iță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂINJENIȚĂ, păinjenițe, s. f. (Rar) Femela păianjenului (1). [Pr.: pă-in-] – Păinjen + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PĂINJINIT, -Ă adj. v. păienjenit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂINJINIT, -Ă adj. v. păienjenit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împăiejenit, ~ă a vz împăienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăienjănit, ~ă a vz împăienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăienjenat, ~ă a vz împăienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăienjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 236 / V: ~inge~, ~jă~, ~păingi~, ~jănat, ~păinj~, ~jinat, ~inje~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăinjeni] 1 Acoperit cu fire de păianjen. 2 Plin de păienjeniș. 3 (Fig; d. ochi) Care nu mai distinge bine obiectele. 4 (D. vedere) Lipsit de claritate Si: încețoșat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăinginat, ~ă a vz împăienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăinjenit, ~ă a vz împăienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împângenit, ~ă v vz împăienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împânjănit, ~ă a vz împăienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împoijinit, ~ă a vz împăienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
painjenit, ~ă a vz păienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
painjinit, ~ă a vz păienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
panjăniță sf vz păienjeniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păienjenit, ~ă a [At: EMINESCU, G. P. 65 / V: (reg) pain~, painjinit, păinjenat, păinjinit / Pl: ~iți, ~e / E: păienjeni] 1 Acoperit cu păienjeniș (1). 2 (Fig; d. vedere) Lipsit de claritate, ca prin ceață. 3 (D. ochi) Acoperit cu un fel de ceață, de negură care împiedică claritatea vederii. 4 (Pex; d. vedere) Tulbure.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păienjeniță sf [At: ARGHEZI, VERS. 191 / V: panjăn~, păin~, păn~ / Pl: ~țe / E: păianjen + -iță] 1-2 (Șhp) Femelă a păianjenului (1) (mică) Si: (reg) păinjenoaică. 3 (Reg; îf pănjeniță, panjăniță) Păhuie1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păinjenat, ~ă a vz păienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păinjeniță sf vz păienjeniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păinjinit, ~ă a vz păienjenit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pănjeniță sf vz păienjeniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPAINJINIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinit, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 33), împăinjenit, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenat, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenit, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenit, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PAINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂINJENAT, -Ă adj. v. împăienjenit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂIENJENIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPĂIENJENI și A SE ÎMPĂIENJENI. 2) (despre ochi, privire etc.) Care vădește lipsă de luciditate; neguros; tulbure; cețos. /v. a împăienjeni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
painjinít, -ă adj. Ostenit de somn orĭ de beție, vorbind de ochĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păienjeniță (rar) s. f., g.-d. art. păienjeniței; pl. păienjenițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păienjeniță (rar) s. f., g.-d. art. păienjeniței; pl. păienjenițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păienjeniță s. f., g.-d. art. păienjeniței; pl. păienjenițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPĂIENJENIT adj. încețoșat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~ți; privire ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂIENJENIT adj. împăienjenit, încețoșat, înnegurat, tulbure. (Ochii îi erau ~ți; privire ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPĂIENJENIT adj. încețoșat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂIENJENIT adj. împăienjenit, încețoșat, înnegurat, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
împăienjenit, împăienjenităadjectiv
- 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. DLRLC
-
- 2. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cețos congestionat injectat neguros păienjenit tulbure încețoșat înnegurat
- Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. DLRLC
-
etimologie:
- împăienjeni DEX '98 DEX '09
păienjenit, păienjenităadjectiv
- 1. Acoperit cu păienjeniș. DEX '98 DEX '09
- 2. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate. DEX '09 DEX '98sinonime: tulbure împăienjenit încețoșat înnegurat
etimologie:
- păienjeni DEX '98 DEX '09
păienjeniță, păienjenițesubstantiv feminin
etimologie:
- Păinjen + sufix -iță. DEX '98 DEX '09