4 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTRÁR, pătrare, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.

PĂTRÁR, pătrare, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.

pătrar, ~ă [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 208/11 / V: (îrg) ~iu / Pl: ~i, ~e, (rar) ~e, (reg, sm) ~rări / E: patru1 + -ar] 1 a (Îrg; d. cai) Care are sau urmează să împlinească patru ani. 2 sn (Îvp; udp „de”) Pătrime (1). 3 sn (Pex; reg) Bucată mare din ceva Si: (reg) pătrare (4). 4 sn (Șîs ~de lună, al lunii) Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate. 5 sn Perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. 6-8 sn (Reg) Pătrare (1-3).

PĂTRÁR1, pătrare, s. n. 1. A patra parte dintr-un întreg; pătrime, sfert. Boierul moldovean putu, în sfîrșit, să cetească scrisoarea pe care de un pătrar de oră o ținea desfăcută în mîna stingă. SADOVEANU, Z. C. 16. Într-un pătrar de ceas, cele mai multe mese rămăseseră goale. CAMIL, PETRESCU, O. II 597. 2. (Determinat adesea prin «de lună») Fază, în formă de secere (în creștere sau descreștere), a lunii; luna în timpul dintre două faze consecutive ale dezvoltării ei. Într-un răstimp, s-a prefirat prin cununile copacilor lucirea pătrarului de lună, și calea s-a luminat ușor. SADOVEANU, N. P. 126. Era o lună în primul pătrar, potrivită pentru astfel de încercări. CAMIL PETRESCU, O. II 137.

PĂTRÁR2, -Ă, pătrari, -e, adj. (Învechit; despre cai; și substantivat) în vîrstă de patru ani. În herghelie sînt 54 de iepe mari... 14 pătrare, 20 tretine. I. IONESCU, D. 370.

PĂTRÁR2, -Ă, pătrari, -e, adj. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) În vârstă de patru ani. – Din patru + suf. -ar.

PĂTRÁR, pătrari, s. m. 1. (fam.) Carte de joc marcată cu numărul patru, care are doi puncte. 2. (în jargonul elevilor) Nota patru. – Patru + suf. -ar.

PĂTRÁR ~e n. pop. v. PĂTRIME.~ de Lună fază de creștere sau de descreștere a Lunii când ea are formă de seceră. [Sil. -trar] /patru + suf. ~ar

pătrar n. 1. a patra parte: un pătrar de secol; 2. aspectul lunei când apare ca un semi-cerc luminos; 3. cal de patru ani.

2) pătrár, -ă adj. (d. patru). Rar. De patru anĭ: cal pătrar (dim. -ărel). – În est pa-.

1) pătrár n., pl. e (d. patru, după lat. quartarius. V. cart, cartier, sfert). Sfert, a patra parte: un pătrar de secul (Rar). Fază a luniĭ (V. lună). – În est pa-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pătrár (pă-trar) s. n., pl. pătráre

pătrár s. n. (sil. -trar), pl. pătráre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTRÁR s. v. pătrime, sfert.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pătrár, pătráre, s.n., adj. 1. (înv. și pop.) pătrime, sfert. 2. (pop.) cele două faze ale lunii (când e pe jumătate luminată). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu o pătrare. 4. (adj.; înv. și reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani.

pătrár, pătrari, s.n. – Bâta păcurarului (mai demult, cu vârful despicat în patru și înferecat, pentru a servi ca armă de apărare): „Bâta sau pătrarul, făcut din lemn de frasin sau tisă, servește, de asemenea, ca instrument de apărare contra fiarelor” (Morariu, 1937: 176). – Din patru (< lat. quattuor) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

pătrár, -i, s.n. – Bâta păcurarului (mai demult, cu vârful despicat în patru și înferecat, pentru a servi ca armă de apărare): „Bâta sau pătrarul, făcut din lemn de frasin sau tisă, servește, de asemenea, ca instrument de apărare contra fiarelor” (Morariu 1937: 176). – Din patru (< lat. quattuor) + -ar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Pătr/ar, -ărești v. Patru 5.

Intrare: pătrar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrar
  • pătrarul
  • pătraru‑
plural
  • pătrari
  • pătrarii
genitiv-dativ singular
  • pătrar
  • pătrarului
plural
  • pătrari
  • pătrarilor
vocativ singular
plural
Intrare: Pătrar
Pătrar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pătrar
Intrare: pătrar (adj.)
pătrar (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrar
  • pătrarul
  • pătraru‑
  • pătra
  • pătrara
plural
  • pătrari
  • pătrarii
  • pătrare
  • pătrarele
genitiv-dativ singular
  • pătrar
  • pătrarului
  • pătrare
  • pătrarei
plural
  • pătrari
  • pătrarilor
  • pătrare
  • pătrarelor
vocativ singular
plural
Intrare: pătrar (s.n.)
pătrar (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -trar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrar
  • pătrarul
  • pătraru‑
plural
  • pătrare
  • pătrarele
genitiv-dativ singular
  • pătrar
  • pătrarului
plural
  • pătrare
  • pătrarelor
vocativ singular
plural
pătrariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)