3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRÂU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârău s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

PÂRÂU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârău s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

pârâu [At: CORESI, PS. 15/8 / V: ~rău[1], (îvr) părău, pâriu, perâu, (înv) ~reu, (reg) parau, parău / Pl: ~raie, ~uri, (reg) ~rauă, ~rao, ~răie, ~reie, ~roaie / E: cf alb përrua] 1 sn Apă curgătoare mică, permanentă sau temporară, având, în general, sub 50 km lungime Si: râuleț. 2 sn (Pex) Râu. 3 sn (Reg) Albie a unei ape curgătoare. 4 sn Șiroi de apă provenind din ploi sau din topirea zăpezilor. 5 sn (Pex) Șanț săpat de ape pe pantele de scurgere. 6 sn (Pex) Urmă lăsată de un lichid care s-a prelins pe ceva Si: dâră. 7 sn (Fig; mpl; udp „de”) Cantitate mare. 8 sn (Fig; mpl) Șuvoi. 9 av (Pe lângă verbe de mișcare) În cantitate mare. 10 sn (Pan; reg) Jgheab la teascul de stors struguri. 11 sn (Pan; pop) Canal prin care se scurge murdăria de la grajd. 12 sn (Pan; Trs) Șanț săpat în piatră. 13 sn (Pan; reg) Gardină la fundul unui butoi. 14 sn (Pan; Trs; Buc; îf parău, părău) Vâlcea. 15 sn (Pan; Trs; Buc; îs) Parăul cel strâmt Strâmtoare între doi munți sau între două dealuri. 16 sn (Pan; reg) Hotar care desparte două ogoare, două proprietăți. corectat(ă)

  1. În original, variantele ~rău și ~reu, fără accent — LauraGellner

PÂRÂU ~aie n. 1) Apă curgătoare mică; râu mic. 2) Curs de apă format din precipitații atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se mișcă într-o direcție. /cf. alb. përrua

pârâu n. 1. râu mic; 2. gârliciul teascului de vie. [Albanez PĂRRUA]. ║ adv. ca un torent: lacrimile îi curgeau pârâu.

MIERLĂ, mierle, s. f. Pasăre cântătoare de pădure, neagră, cu cioc galben (masculul) și brună (femela) (Turdus merula).Mierlă sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului (Turdus torquatus). Mierlă de pârâu = pescărel. – Lat. mer(u)la.

PÂRĂU s. n. v. pârâu.

părâu[1] sm vz pârâu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. — LauraGellner

pârai[1] sn vz pârâu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, greu însă de identificat — LauraGellner

MIERLĂ, mierle, s. f. Pasăre cântătoare de pădure, cu cioc galben și cu pene negre (Turdus merula).Mierlă sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului (Turdus torquatus). Mierlă de pârâu = pescărel. – Lat. mer(u)la.

PÎRĂU, pîraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, rîu mic care, de obicei, se varsă într-un rîu mai mare. Pe ici, pe colo, pîraie lucii curgeau pe sub sălcii tăcute, încremenite în mîhnirea singurătăților. SADOVEANU, O. I 12. În vale văd căscioara cu streașină de brad; Aud, tîrziu prin noapte, pîraiele ce cad Cu vuiet de pe dealuri. COȘBUC, P. I 258. Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284. Pînă nu ajungi la pîrău, să nu ridici poalele ( = nu te pripi). 2. Fig. Cantitate mare; șiroi. Un pîrău de sînge țîșni. SADOVEANU, O. I 304. De lacrimi pîraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz. MACEDONSKI, O. I 15. Și vărsînd pîrău de lacrămi din ochi, au mulțămit cu înduioșare. DRĂGHICI, R. 35. – Pl. și: (regional) pîrăie (CREANGĂ, A. 125). – Variante: pîrîu, pîrîuri (ALECSANDRI, P. P. 156), părău (EMINESCU, N. 7) s. n.

pîrăŭ și (nord) părăŭ n., pl. ăĭe (alb. párrua, art. părroi, albie de rîŭ, de unde și bg. poróĭ, torent, din aceĭașĭ răd. cu Prut. Pascu, Arh. 1921, 433). Rîŭ foarte mic (așa cum începe la izvor). A curge pîrăŭ, a curge gîrlă, a curge mult (vorbind de lacrămĭ, sînge, vin, apă). – Greșit pîrîŭ (după rîŭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâraie

pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâraie

pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâraie

părău (= pîrău) s. n. (pl. păraie)

pîrîu (= pîrău) s. n., pl. pîrîuri (pîraie)[1]

  1. Indicația de flexiune din sursă sugerează forma de pl. pîrîie, neconfirmată de vreo altă sursă. — gall

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRÂU s. 1. (GEOGR.) apă, râuleț, râușor, (reg.) râurel, râuț. (Un ~ șerpuia printre coline.) 2. (GEOGR.) apă. (A sărit cu ușurință ~l.) 3. v. șiroi.

MIERLĂ-DE-PÂRÂU s. v. pescar, pescărel, pescăruș.

RÂNDUNICĂ-DE-PÂRÂU s. v. lăstun-de-mal.

mierlă-de-pîrîu s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUȘ.

PÎRÎU s. 1. (GEOGR.) rîuleț, rîușor, (reg.) rîurel, rîuț. (Un ~ șerpuia printre coline.) 2. (GEOGR.) apă. (A sărit cu ușurință ~.) 3. șiroi. șuvoi. (Un ~ de lacrimi, de sînge...)

rîndunică-de-pîrîu s. v. LĂSTUN-DE-MAL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de ponor „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PĂRĂU, com. în jud. Brașov, situată în E depr. Făgăraș, pe stg. Oltului; 2.008 loc. (2000). Centru de cojocărie. Satul P. este atestat documentar în 1527. În satul Veneția de Jos, menționat documentar în 1235, se află ruinele Cetății lui Negru Vodă sau Cetatea Breaza (sec. 14) și biserica Adormirea Maicii Domnului (1790-1818, cu picturi originare).

PÂRÂUL RECE, localitate componentă a orașului Predeal, jud. Brașov, stațiune climaterică și de odihnă cu funcționare permanentă, situată în Clăbucetele Predealului, la 960 m alt., la 34 km SV de Brașov. Climat de munte, tonic, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni. Stațiunea este indicată atât pentru odihnă, cât și pentru tratarea nevrozelor, a stărilor de surmenaj fizic și intelectual, de debilitate, a rahitismului și tulburărilor de creștere la copii.

PÎRÎU subst. 1. Pîrău (Dm); Părău fam., ard. (Paș); – Onuț (Met 224). 2. Pîrîe (Ard) sau < vb. a pîrîi. 3. Pîrî/ianu fam., olt.; -escu; -ești s. (Mus 45). 4. Părăuț (Paș).

Intrare: Pârâu
Pârâu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pârâu
Intrare: pârâu
pârâu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46-aie)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâu
  • pârâul
  • pârâu‑
plural
  • pâraie
  • pâraiele
genitiv-dativ singular
  • pârâu
  • pârâului
plural
  • pâraie
  • pâraielor
vocativ singular
plural
parau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părău
  • părăul
  • părău‑
plural
  • păraie
  • păraiele
genitiv-dativ singular
  • părău
  • părăului
plural
  • păraie
  • păraielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârău
  • pârăul
  • pârău‑
plural
  • pâraie
  • pâraiele
genitiv-dativ singular
  • pârău
  • pârăului
plural
  • pâraie
  • pâraielor
vocativ singular
plural
pâreu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
perâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârâu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâu
  • pârâul
  • pârâu‑
plural
  • pârâuri
  • pârâurile
genitiv-dativ singular
  • pârâu
  • pârâului
plural
  • pârâuri
  • pârâurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mierlă-de-pârâu
mierlă-de-pârâu substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierlă-de-pârâu
  • mierla-de-pârâu
plural
  • mierle-de-pârâu
  • mierlele-de-pârâu
genitiv-dativ singular
  • mierle-de-pârâu
  • mierlei-de-pârâu
plural
  • mierle-de-pârâu
  • mierlelor-de-pârâu
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârâu, pâraiesubstantiv neutru

  • 1. Apă curgătoare mică, râu mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: pârâiaș
    • format_quote Pe ici, pe colo, pîraie lucii curgeau pe sub sălcii tăcute, încremenite în mîhnirea singurătăților. SADOVEANU, O. I 12. DLRLC
    • format_quote În vale văd căscioara cu streașină de brad; Aud, tîrziu prin noapte, pîraiele ce cad Cu vuiet de pe dealuri. COȘBUC, P. I 258. DLRLC
    • format_quote Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284. DLRLC
    • chat_bubble Pînă nu ajungi la pîrău, să nu ridici poalele = nu te pripi. DLRLC
  • 2. figurat adesea adverbial Cantitate mare (dintr-un lichid). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un pîrău de sînge țîșni. SADOVEANU, O. I 304. DLRLC
    • format_quote De lacrimi pîraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz. MACEDONSKI, O. I 15. DLRLC
    • format_quote Și vărsînd pîrău de lacrămi din ochi, au mulțămit cu înduioșare. DRĂGHICI, R. 35. DLRLC
  • comentariu regional Plural și: pîrăie. DLRLC
etimologie:

mierlă-de-pârâu, mierle-de-pârâusubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.